Poezie
Strâns
1 min lectură·
Mediu
Nu m-am gândit o clipă că mor
Cum la copilul ce eram odată...
De vremurile-acelea mi-e dor,
Cum îmi este și de tine tată!
Căci astăzi timp ne-a despărțit,
Și o distanță atât de crudă
Lovind un piept îmbătrânit,
Un pas ar fi să-l mai răpună...
Dar pasul mi-l îndrept spre tine
Să-ți iau povara de pe umeri,
Un dor îngenuncheat de mine
În zile ce-ai încetat să le numeri...
Am fost copilul de tristețe
Îmbătrânit de-atâta dor;
Strânge-mă tată în brațe!
Cum fară tine am să mor...
00707
0