S-a stins o floare

s-au închis petalele… roua grea și furioasă le-mbăiază, arbori falnici crengile își pleacă, vântul șuieră, bocește, frunzele aspre și uscate, le oferă o ultimă atingere, e delicată. șoapte letargice în rugă se unesc… drumul florii spre eterna primăvară îl pregătesc și din cer, prin sita de cenușă, plăpând coboară o rază de speranță ce un boboc dezmiardă.