Mocanu Adrian

Până la ilogică, din aparentul nimic, ce stă ca o mare liniștită în întuneric, A sărit o pată albă la culoare, Acolo unde iubirea vine să lipească,

Vorba trimisă cu lumină și întuneric. Spun aluzii în un mod care îmi face rău. Am o liniște care acum îmi face rău, trebuie să vorbesc ceva, nu trebuie să las gândul. Îmi place când ceilalți

Nectaria Cine știe, cine vede când tu dăruindu-mi mie Apeși pe o clapă de pian Dăruindu-mi mie împingi cu o limbă un tablou Peste tabloul meu Si pică o picătură de mir de sus de la oglindă în

Făptuind răul, voi coborî în cosmos, curgând ca apa pe un apeduct, direct în punga câinelui, care nu face decât să o ia și să treacă cu ea prin oglindă, ducându-se la eul meu ou, de pe pământ, unde

Idei cu ajutorul calculatorului Existențialul @ Încărcarea este în oglindă mentală O. Simbol din litere și cifre și simbol că hieroglife. Imagine profil și background. Cursorul = Mâna Lui

Viața m-a cusut cu ață. Și atât. Și câini lupi, mari, m-au mirosit. Vărul a plecat la oraș, să se întâlnească. Și am plecat și eu din casa bunicească. Și am ajuns în lumea fară suflet, la

Există un \"a face rău\", dar ca ceva ce se închide ca o bilă neagră și mică. Plasma albă a eului, în pornirea sa, chiar dacă o atinge nu face corp cu ea. În stânga, de jos până sus, ca un

Cu cântec venind ca pe nori, din stânga, în sfere, Sunt ale vieții înșirate bune și rele și-n cântecul vieții când mă privesc, Sunt cela care să zbor îmi doresc.

Am aruncat din vis vorba că fapta e gust. Și aș mai zice că atunci când mă doare ies să o înfăptuiesc cu ardoare și e ca o curbă albă ce iese din neant și sare în același punct, pe cercul meu ce

mi-ai venit in pântec: luna; mi-ai ieșit prin pântec: soare.

Când nu merge ceva te gândești la ce e mai rău sau scoți defectele cuiva la iveală: păcătos etc. Când gândesc sunt ca două cercuri întrepătrunse ca în o formă de 8. Gând care se duce lângă ceea

fapta rea se simte din cuvinte ieșite, se naște din un șir. fapta rea e vrăjitorie, magie îmi rămâne prietenă, mi se dezbracă mie, o știu, e un lucru infim. am descifrat facerea faptei

După sărutul mic și ultimile clipiri calde m-am dus la geam să admir cum este iarna, dar suferința a atins în mine capete și curgeau lacrimi ce îmi topea zăpada... Plângeam venind \'napoi din

Libertatea omului este spațiul “a fi și a face” (spațiu din de două ori este). În construcții ilogice și logice? logica vine după de două ori “este”. “este” în stânga oglinzii |

Oamenii întruchipează ceva. Miros de grâu prins în o arcadă și chipul alăturat. Ea cu firea ei = chipul. Se scurge apa și îți rămâne chipul. A face răul, o curbă peste chipul celuilalt. Linie

Din ghemotoc roz iese în întuneric melcul cu cap de girafă. În dreapta, floare lângă floare să plâng de alb-lumina coroanelor lor.

Păcatul subiectivismului La masa când puneam muștar pe un ou, unde a picurat o picătură din muștar pe ou am gândit că am făcut rău mamei în un spatiu-amintire în care mă ferisem până atunci să îi