Miu Jacqueline C

Se poate crea o zi internationala \"Agonia\", unde si membrii straini impreuna cu cei romani se pot gasi in preajma teatrului National sa-si citeasca lucrarile si sa faca prietenie..oricum mai fizica avind in vedere ca noi nu cunostem pe nimeni si in acest fel si lucrarile noastre pot pierde energia lor..
N-ar fi rau ca ttoti editorii sa lucram la intimpinarea acestui event, daca este posibil, oricum autorri si-ar citi textele in limba originale si asta ar putea fi o zi interationala deosebita in viata tuturor scriitorilo \"agonia\"

editorul ar putea invita un pictor sa-si intituleze o creatie agonia ( o schita, un desen, o lucrare in ulei) care sa infrumuseteasca site-ul in luna specifica…..un mic obicei lunar ca un fel de calendar artistic.
Ar putea fi interesant…..linga A-ul un patratel cu o opera de arta si doar numele autorului care nu este necesar sa fie si poet, adica agonia nu trebbie sa devina o galerie de arta dar poate oferi autorilor mici “gustari artistice”...legate de literatura


Salutari

Miu jacqueline……

propun oricum incerecarea altor solutii cromatice daca este posibil, exemplu: albastru este o culoare rece si tipatoare oboseste privirea in schimb verdele este o culoare care ajuta organismul la relaxare ( unele echipamente sanitare sau chiar camerele spitalelor in strainatate sint verzi )...
mai aveam intrebarea despre cartile noastre in limbi straine unde le putem lansa, daca le putem lansa? Te-ai gindit si la un posibil raft?

cind treci la agonia in limba italiana parca spatiul strimt te sufoca...putem spera in aceleasi schimbari?

pereții se umflă ca niște airbag-uri.....este a doua oara care simt nevoia sa-ti spun ca versurile tale au ceva nou, un fel de a stringe fleacurile de zi de zi la piept unde prin o viata a lor demna de marturisit ba chiar impostanta si sfisietoare, o lume rupta dintr-un amanunt care sufletul a vrut sa pastreze pentru cine stie ce taina. Eu nu am puterea limbii cu care m-am nascut, pastrez perfectia unei limbi straine dar cind trec sa citesc versurile tale imi cer sa le ascult....credema nu este o intimplare.
pe curind si bravo miu jacqueline

versurile mi imi spun ceva mai mult, ca traiesti o lume deosebita si ca traiesti intens


jacqueline miu c.j.

Nu stiam cum sa dau de tine, iarta-ma dar cred ca nu am sansa de a fii mai apreciata daca te iau cu ..\" dumneavostra \" oricum problema este asta:
M-ai penalizat dar nu m-ai ajutat sa corectez, credeam ca totusi faptul ca unul incearca sa fie nu mai bun dar \"acela excelent \" este pretuit.Multe din klucrari nu sint banale, chiar cu o gramatica cred acceptabila, dar ma supuin imprejurarilor, daca am noroc voi reusi sa invat ceva ghicind cum si unde gresesc, te inteleg daca nu mai accepti nici o lucrare in fond nu scriu in limba romana de mai mult de 25 de ani. Daca esti atit cit scrii nu fii un critic rau dar mai acorda o sansa, eu poezia o iubesc chiar daca n-am stofa lui N.Stanescu.
Complimente ed i miei omaggi
miu j.c.

Ma dor si ma amuza amintirile de aur, acum aproape decadente dar atunci cind au fost traite, amice, au fost o epopee unica si rara.
Amintirile sint buzduganul cu care lovim in viata clipele negre si triste.
Simbioza umana cu natura ne da o desavirsire aproape dumnezeiasca,care tu acum descrii, chiar daca ele aici par doar simple fotografii.
mai culege si noi, din proza realista dar cistigatoare, urmele oamenilor de atunci, de cind eram copii, asa ne regasim mai tineri intre rinduri fiecare.