Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Testament al romanului de rand

1 min lectură·
Mediu
Vânturi grele bântuie în țara
Pustiind meleaguri ce scăldau în soare,
N-a mai fost nici iarnă, n-a mai fost nici vară
S-a dus vestea că la noi se moare.
Pîrjolit și trist e pământul nostru
Þipete răzbat printre stropi de ură
Ploaia de necazuri bate ca un monstru
Și românul urlă trist, și-njură
M-a împins păcatul să deschid doar ochii
Și-am văzut cum negrul ne cuprinde iar
Sângele și moartea scuturară plopii
Și pădurea arsă stinse al său jar
Clopotul din turlă zace dărâmat
Fiara țipă-n goană întrecând hotare
Ciori despică cerul și din greu se bat
Ca s-apuce vre-una ceva de mâncare
Este trist, dar viața ne-a adus și asta
Un război atomic poate mai lipsea
Doamne dă-i putere sa răzbată viața
Fiindcă fără tine, nu va mai putea.
023.600
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
130
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Mitesc Dumitru Adrian. “Testament al romanului de rand.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mitesc-dumitru-adrian/poezie/97775/testament-al-romanului-de-rand

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ina-simona-cirlanICIna Simona Cirlan

Am intrat repejor dupa titlu, nici nu stii cand iti foloseste un testament.:)
Poezia ta are forta, transmite... ii las pe cei mai priceputi ca mine pe taramul asta, sa o analizeze mai atent.
Eu iti urez doar \"Bine ai venit!\"
0
@bogdan-geanaBGBogdan Geana
Doamne doamne ce-i in tara
omu a-nceput sa moara,
din serviciu financiar
pana-n curtea de spital.

Ce sa mai zic despre astea,
Doamne ia-ne pacostea
si ne du tocma-n Haittii
unde-si face vara eti (ET).

Primeste aceste versuri ale mele, sa nu stea poemul tau singur singurel.
0