pe-oglinda oceanului inundată de raze
în grăsimea luciului străveziu
ascunsă sub pojghița de-aluviuni
icoana zooplanctonului se luptă cu firul apei
pescaru-și îndeamnă prada să-i sărute
În soarele albastru de la miazăzi
Mi-am pus dorința revederii noastre
Și ai plecat fără să știi
Cuvântul ce-ncheagă glasuri de măiastre
Pe marginea de câmp plutesc acum
Leșuri de la
Pe-aleea teilor scăldați
În raze de mărgean
Aerul vibrează scandalos,
La dans doi țânțari
Se-nneacă-n țolul plin
De farmece spălăcite.
Pasul lor divin rupe frunzele
Scutură aroma de
În morgă
morții tușesc zgomotos
În plămâni
fumul țigării gros
Pe metereze
lațuri, capcane, ștreanguri, piroane
Prosopul însângerat
zace pe masă
Unul
a strănutat
Speteaza scaunului
e
toc mărăcini pe tablele ruginite de ploaie
sar așchii în obraz și crezi că doare
buretele e plin de sânge și-așteptă să îl storc
o viperă albastră s-arată când mă-ntorc
la toporișca din brad
Perimetral de-a mea gândire
Þi-ai pus sufletul rămășag
Am plâns întregi nopți și zile
Speranță-ncă mai trag
Te-alin cu frunza prea țepoasă
A falnicului brad
În adiere de primăvară
Mă uit de
