Poezie
Chemarea
din adolescență
1 min lectură·
Mediu
Înnourat, frig și vântul bate
Noi lângă sobă toată ziua stăm
Amintirile ne zboară, în somn ne vedem
Sărutul morții ne-ndeamnă să-l încercăm.
Răceala ne chinuie, o simțim în suflet
Să ne-nghețe inimile-ar încerca
Focul dragostei noastre însă
Topește încet gheața ce se va lăsa.
Speriați suntem, din ochi nu ne slăbește
Ne privește fix, pe-amândoi ne dorește
Certurile încep să se șteargă
Îmi apari în minte RAZÃ de stea
Tremuri, frica ți-a trezit acum
Ceasurile-urâte ce le-am întâlnit
Suntem doar doi pești într-un acvariu
Ce cu-al nostru sânge apa am roșit
Rana-i deschisă dar când se va vindeca?!?
A trecut o lună în urmă ne-a rămas
Numai cicatricea ce ne va marca
A mea conștiință și-al tău dulce glas,
A noastră iubire va rezista!
001.063
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miteak Pruteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Miteak Pruteanu. “Chemarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miteak-pruteanu/poezie/13910681/chemareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.