Poezie
Neastâmpărul robotului
1 min lectură·
Mediu
Stagiul impus e pe jumătate;
Învârți lumea tridimensional,
Cauți o picătură de dreptate
De care să te lipești pasional.
Robotul din tine se zvârcolește
Prin parcuri, pe drumuri, pe mahala
Să-ntâlnească umbra singurătății
Poate-i mai rece sub ea!
Lumea chiorâș îți aruncă
Frunzele moarte-ale pomului lor.
O cauți pe Eva, dărâmi o stâncă
Vrednică de-admirația tuturor.
Sufletul ți-e răvaș într-o ladă;
Ars de soare, înecat de fum.
Doar gândurile mai fac paradă
Și vântul privește-al lor album.
Te-ai trezit cu scaun, fără masă,
De tâmplar ai nevoie acum!
Învață carte și ia-ți o mireasă
Din tagma castanilor de pe drum!
001.145
0