Poezie
În Eden
1 min lectură·
Mediu
În vremuri grele de potop
Când stă în ploaie lângă foc
Și-amorezat de-al ei pencil
Fata scurmă-n verosimil
Trăiește vremuri ca atunci
Vrăjește lumea ca acum
Mângâie copacii de pe drum
Și trece-alene prin cătun
Pe marginea de șanț stătută
Astăzi paște-o vacă mută
De lanț legată ea mugea
La iarba grasă se trăgea
Prin pomul din mijlocul ogrăzii
Se zbat în dansuri aranjate
Doi porumbei cu pene-uscate
Ce vor să vadă fundu livezii
Pe-acoperișu-nțelepciunii
Pe-al valurilor măiestrit glas
Cu greutate se apasă
În val-vârtejuri munca-n pas
Când vântul cuiul biruinței îl dezbate
Și-n fața ploii a tremura ajunge
Cel mai mic vânt de primăvară
Se teme, nu merge să se culce
Din târgul de opinci vopsite-n verde
Ascunse sub tejgheaua lipicioasă
Răsai pană fermecată
Și-n fața mea tu te arată
Cu pleata-n vânt coroborând
Scoarț-amară a pădurii
Legănându-se-n hățișuri
Pe lupi și vulpi vezi alergând
001.034
0