casă pe cap

cât de repede ne zboară acoperișul de pe cap, zicea da, dar e minunat nu, zicea, mie nu-mi place atunci întoarce-l ca pe o clătită în tigaie, schimbă-l, ține-l, coase-l eu știu că nu pot, de-asta îl glorific, zic. Ce? nebunia capul „Oh ah da, ce frumos, da, ce frumos da, că sunt ruptă.“ da. aicea plouă. Mi-aș dori să plouă doar fără furtuni sau păsări moarte și iar acoperișuri noi să mă dezgroape