Poezie
14 ian 2004 23:00
2 min lectură·
Mediu
Du-mă înapoi la râul de flăcări, unde noi, noua generație,
poze în albumul statisticilor, păzim intrarea.
Drumul e oprit!
Noi suntem sângele nou,
în noi s-au pus toate idealurile și toate frustrările,
și flăcările ne acoperă înainte să apucăm să ne trezim.
Înainte să ne răcim unii în bratele altora,
spunem c-am auzit muma pădurii, hăuia ca lupii
și se certa tare cu muntele, nu, nu, nu
nu , râul nu se oprește, râul curge cu flăcări
e portocaliu incandescent, așa, ca un chin, ca un suspin!
Ha, ha!!! Mda, cam asa ceva, da, da!
Ideea ne bântuie, ne bântuie tare, ni se stinge în urechi
ultimul jurământ sau urlet pe care l-am auzit
înainte să apucăm să ne răcim unii în bratele altora,
ne mai gândim o singura dată la el,
apoi auzim vocea, vocea, ea ne spunea de mai demult
doar că noi n-am auzit cât mai aveam încă sângele fierbinte
Ne spunea, ne spunea așa: Muma pădurii se ruga pentru voi!
O, da, da! Ha, ha! de asta, mda, cam asa ceva,
dar oricum de asta se certa cu muntele, care îi răspundea
ca râul nu se oprește și trece cu lava peste noi.
We are we are the youth of the nation....
Nu vă fie frică, ha, ha! Pășiți înainte, muntelui îi e foame
suntem gustoși, încărcati cu tot ce vor bătrânii să facem
avem gust de frustări și sperante
și carne încă netrezită, fragedă.
Și muma pădurii se ruga pentru noi.
022636
0
sau poate ... e o scuza pentru ceea ce ,,nu facem\'\' si ,,ar trebui\'\' ?