Poezie

Petrecere bântuită

1 min lectură·17 decembrie 2003

Mediu

E târziu și petrecerea abia a început;

uite - bucățile de sticlă fumurie sunt

piese de joc (e de fapt un puzzle) de

diverse forme și mărimi-

-trebuie să formezi \"suflet\" cu

bucățile de material de privit

eclipsa (daca o ai) și gata:

te subtilizezi, evadezi, dispari,

te disipezi din pustiul de gheață

(ca din împărăția Crăiesei Zăpezilor),

cu fantome de lebede albastre,

pâlpâind în flash-uri în lumina adâncă.

Cum? E târziu! Și petrecerea abia a început?

Înc-o dată se rotește totul - e un vals

al bucăților de gheață

ce fug mereu - a sta pe loc

e o formalitate - sclipesc

mereu în lumină - vârtejul

interiorului tău în exteriorul tău,

ca niște organe interne plutind

în jurul tău după un ritual

de mumificare - se ciocnesc

în ropot, sar scântei

prin fumuriile fantome de lebede albastre

ce trec prin lumina de ceață

ca niște bărcuțe ce taie apa,

de parcă ar supraveghea-o derutate,

fantomele de lebede albastre -

- gardieni suavi ai luminii filate de ceață;

trebuie să le prinzi - frânturile de gheață -

să faci suflet,

căci e târziu, și petrecerea cu tine

și toți ceilalți din tine

abia a început.

31 martie 2003

002.195

Miriam Cihodariu. “Petrecere bântuită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miriam-cihodariu/poezie/58862/petrecere-bantuita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.