mirela visinescu

interesant ce spui tu...mie toate astea mi se par insa trairi emotionale: sentimentul instrainarii, alienarea, insingurarea, chiar si lehamitea de viata...
Nu-ti bate capul insa, poezia ta nu e rea(uite si dovada ca multora le-a placut) nici in viziunea mea, chiar daca n-am udat batista. Iti reprosam insa inexactitatea redarii starii sufletesti. Mie mi-a dat impresia ca ai cautat imagini care sa \"ia ochiul\" in detrimentul sinceritatii.
Cit despre femeile de pe site te-as contrazice cu respect. Or fi ele citeva doritoare de sirop dar in general eu vad destula tinuta. Va place voua barbatilor sa afirmati ca femeile sunt melodramatice...Ei asi! S-au dus vremurile alea (si eu zic din pacate), acu e lumea femeilor barbate (si iar zic...din pacate!!!).Am scris si o poezie pe tema masculinizarii de care mai toate suntem atinse in secolul asta (se numeste \"Femeie\" nu e prea grozava, nu sunt multumita, dar e exact pe ideea cu pricina) sub semnul globalizarii si al omogenizarii.
Cu stima

interesant cum poti tu sa vorbesti de ciorapi, fular, Byron, Hesiod, Tavitian femei, in acelasi loc, fara sa suni lunatic ba chiar sa captivezi. N-as crede ca ai ramas fara femei in conditiile astea :-)

am mincat un r: \"private\" :-)

lelia, cetindu-ti eu impresionanta biografie m-am trezit ca as avea o intrebare pentru tine.In pivate ar fi mai bine. Ai putea oare sa-mi lasi o adresa de e-mail?

draga Marcel,MUltumesc pentru cadou (aceasta poezie) dar nu trebuie sa-mi dedici nimic. Daca scrii si scrii bine acela e cel mai bun cadou fiindca eu trec pe-aici si iau un pic de bucurie din rindurile tale si sunt fericita toata ziua.
Cu stima

si eu zic unele intrebari sunt neinspirate, dar altele sunt chiar foarte inspirate.
Neinspirate (parerea mea):

Cine-mi scarmana-amintirea ?
Cum se pipaie-o asteptare
Cum sa-nghit prapastia-amara ?
Cum sa te deschei din mine ?
Cum sa ofilesc distanta ?
Cum sa ma apar de-o soapta ?
Cum sa scot lacul din mine ?

Foarte inspirate (parerea mea):
Cat rezist-o nevedere ?
Unde se sfarseste rana ?
Cui sa-i dau prea plinul clipei ?
Cui sa-i imprumut arsura ?

Insa ideea asta de a scrie doar intrebarile mi s-a parut misto si originala...

Intru in aceasta zi,
In aceasta zi pe care nu am vazut-o niciodata,
intru cu gandul la tine

Exceptional de frumos! Atit de simplu si atit de frumos! Sunt muta de admiratie!Intreaga poezie e brodata perfect in jurul acestor versuri care sustin intreaga constructie cu atita forta.

frumos. Mi-a placut. Deci ea are ceva proprietati terapeutice. O fi bioenergie!

Domnule rrom, tot respectu\'
Poezia e foarte misto. Dar as avea si eu niste intrebari. Daca dumneata esti chiar rrom de etnie as avea niste intrebari lingvistice, foarte serios si foarte pe bune. De cind vreau sa dau de cineva care m-ar putea lamuri. Deci?Esti chiar rrom sau faci misto de noi?Daca da, pot sa te intreb cite ceva despre limba rromales?

Domnule,frumos! Acum pot sa ma duc sa ma culc.Mi-am facut safteaua (mi-a placut cateaua :-))

Acum cînd putrezește țuica
în temniță de dud,
în butoi …
ne dă tristețea,iubito,
afară din noi…

astea da versuri! Foarte frumos!Si mi-a placut si subtitlul!!!
Si mai storc batista...

uite ratasem poezia asta. am citit-o si eu acum mai la urma...Si ma tot minunez si de stelute si de comentariile astea atit de pozitive. Mie mi separe obositor de cerebrala,si de plina de comparatii/paralele,si,mai presus de toate lipseste fiorul.Admit insa ca e plina de analogii, as zice...corecte,fiind ele asa de rationale.
Eu sunt femeie, stau cu batista linga calculator: e ceva drama si sentiment in poezie, poate sa-mi placa. Nu e...?ce sa fac eu cu atitea idei si analogii daca nu atinge nici o coarda? Voi schimba screenul si-mi va zbura din minte...

regret ca nu sunt de aceeasi parere cu Mego. Mi se pare slabuta tare poezioara.Are insa un vers (tot e bine) de retinut:\"Eram odata zei, demult\"
Insa bine ai venit si mai scrie.

domne, misto! In fara de lut si poate un pic finalul. Lutul l-am folosit si eu intr-o poezie dar zau ca nu-mi place. Pina la urma e un cuvint care si-a cam pierdut rezonanta (de cind nu mai suntem olari!)

My friend, suntem in toiul unei discutii care ar putea continua la nesfirsit. Am sa mai scriu citeva rinduri aici pe tema asta si apoi ma voi opri ca nu prea e loc de astfel de dezvoltari aici.
E fireste al naibii de greau sa definim fericirea.Fiecare avem reprezentarea noastra pentru aceasta notiune. \"Acasa\" mea e altfel decit \"acasa\" ta...:-)
Eu insa socot ca fericirea delimiteaza o stare precisa, satisfactia o alta, implinirea inca o alta si asa mai departe. Sunt atitea mii de exemple de oameni care au ales sacrificiul propriilor conforturi ori placeri ori zi-le fericire de dragul unei idei ori a unei persoane (cite mame n-au trait vieti mizere de dragul copiilor?!).Fericire?Nu! dar cu siguranta ca a existat in final satisfactia pastrarii principiilor ori a verticalitatii etc...Ceea ce pentru mine e un alt ceva. Daca la tine se confunda sa stii ca esti...fericit!!!! Fericirea in cazul acesta,e colea, imediat dupa colt.

nu e deloc intimplatoare, e o intrebare pe bune. Cautarea fericirii mi se pare o indeletnicire de...adolescenta. Precis ca o sa te enervezi citind asta si o sa crezi ca-s vreo teribilista careia ii place sa arunce remarci contradictorii. Nu cred ca ai sa gasesti pe cineva mai abject de sincera in afirmatii si scrieri pe tot site-ul.
Fericirea este o idealizare si o notiune pe care o despicam in patru prin adolescenta, o cautam,filozofam asupra ei,ii dedicam tot felul de acte complet nebunesti, recurgem si la drog de orice fel o fi el si apoi... murim de ciuda cind realizam (tot prin pubertate, dar mai pe la sfirsit) ca nu prea e palpabila, ca e relativa, iluzorie, etc.
Si pe urma ne suflecam minecile,in maturitate, si ne apucam sa traim uitind complet de ce-o fi aia fericire, fiindca in locul ei s-au ridicat blocuri betonate de responsabilitati, datorii, satisfactii intelectuale, spirituale, cautari de raspunsuri la dileme mai profunde (ex explorarea divinului si a resurselor proprii)...Hai sa ma opresc aici ca iti ajunge, cred.

nici de la tine nu plec cu nimic azi...

are o singura calitate poezia ta :e scurta

draga Nic, mi se pare ca poeziile tale devin din ce in ce mai frumoase. Congreciuleisans!

draga amice, e frumos ce scrisesi tu aici.Textul curge frumos, limpede in tulburarea lui. Da\' asa, de curiozitate: la ce-ti trebuie fericire? :-)