Poezie
Uitarea
1 min lectură·
Mediu
Prea trista uitare imi stai iar in fata,
Ma-nabusi cu vorbe, ma musti ca un leu!
Dar toate sunt viata, toate-s povata,
Pentru aceia ce sunt cum sunt eu.
Prea bine, priveste! dar lasa-mi scapare,
Nu ma ucide cu clipe de foc!
Din palida luna, un inger mi-apare,
Caci totu-i necaz si totu-i noroc.
Peste cararea ce-aduce la mine,
Baraj din butuce ai construit;
Dar calea mea-i apa si undele line
Si linistea ei nu-s de oprit.
Plapanda, ascunsa, pulseaza iubirea,
Din ghearele tale, ea inca salveaza,
Invie pe oameni, opreste orbirea
Nedreapta si lenta ce-ncet ii vizeaza.
De-i totul uitare la ora aceasta,
Iar drumul spre somn nu-l pot evita,
Ma rog ca un fulger sa-ti spintece creasta!
Nimicul ce-a fost nu vreau a-l uita!
Acum iti declar ca pot sa refuz
Si visul din urma si seara de bal,
Caci ceea ce-i trist, pasiv si confuz,
In clipa din urma va naste scandal.
Departe de ziua in care am pierdut,
De viata-mi prea sfanta, de-acel vechi capriciu,
De noaptea in care am ras, am tacut,
Nu pot trai decat in ospiciu.
012501
0
cu mult respect
Al dvs sincer
Cernea Lucian