Mirela Lungu

detest politețea asta scorțoasă a bărbaților cu sacourile călcate la dungă și fesierii-ncordați ce discursuri țin ei despre cât de frumos știu s-o tragă acea linie după un futai de o

de o săptămână ascult colinde la magic fm și sunt fericită nu știu de ce nu am nici un motiv să mă simt așa ca într-un basm când în jurul meu pe eșafod strălucesc gâturi lungi de femei frumoase cu

ne-am fi iubit 100 ani cu stimulator cardiac și fertilizare in vitro am fi avut copii robotizați ce ne-ar fi îngrijit ca pe niște relicve am fi zâmbit prin tubul de oxigen eternului maine soarele ar

ne-am cunoscut mai mult sau mai puțin întâmplător pe febeu tu criticul literar eu biata muritoare aspirând la titlul de poetă & trebuia să ne vedem într-o seară la tine la birou să-mi diseci poeziile

nu mai cred în poezie de când mi-ai scris recenzia aia pe coapse cu dinții duhnind a fum de țigară ieftină e întotdeauna atingerea chiștocului aruncat între degetele galbene ca de ceară îmi pare

te voi îngropa și pe tine alături de ceilalți un exemplar rar pe cale de dispariție cu trompa ridicată până la cer deșertând minciuni zgomotoase către cele patru puncte cardinale și-o cruce de piatră

E făr' de preț iubirea, dar carnea totuși are Un gust atât de fraged și-o amintire crudă, Încât poeți de seamă zadarnic își asudă Pe coala stacojie, la fum de lumânare, Magnifica lor

locuiesc între pereții fierbinți ai inimii mele am creierul blank mă excit cu viteza luminii cuvintele se nasc și mor în mințile userilor toate pozele vorbesc aceeași limbă atinge sânii

în seara asta nu nu doresc un bărbat care să-mi desfacă picioarele și să mi le lege de pat ca și cum m-ar răstigni pe o cruce nici bikini tanga sau sutiene push-up să-mi trag o poză sexy s-o pun pe

voi vă imaginați ca eu știu ce gust are dimineața cafeaua cu lapte băutura mea preferată vă jur niciodată bărbații nu se dizolvă în ea doar în mine ajung frământările lor cutremure mici pe falii de

Și dacă totuși îmi aduc aminte De toți bărbații culți și preaiubiți Ce i-am strivit sub glezna mea cuminte, E fin’c-aveau în fibre megabiți Atât de mulți, încât un cip fierbinte Crăpă-n final.

cam câtă suferință încape între picioarele unei femei sau în creierul unui bărbat îndrăgostit de propria imagine spartă în oglinzile din cabinele de probă ale teatrului național și câtă plăcere se

motto: “morții cu morții și viii cu viii” te-am îngropat ca pe un adolescent în cimitirul amintirilor noastre ți-am pus lumânări parfumate și spumantul de baie preferat am adăugat și ceva

te-aș putea iubi așa ca într-un film de hitchcock *** să-ți pătrund în ochi sub piele în carne și-n sânge să-ți ciocănesc zilnic ideile până când s-ar face toate bucăți din

din anii adolescenței visam la iubiri absolute cu iz de mucegai filosofic si feți-frumoși intelectuali campioni la munci patriotice-n pat și-n afara cearșafului prins în dilema morală a fi sau a nu

despre adevăratele depresii nu vorbim niciodată doar le bem până la fundul paharului c-un pumn de pastile fixând un punct pe pereți se-nvârtesc amintiri ce ne strâng până la sufocare corpurile

s-a așternut liniștea peste bikinii mei roz puși la uscat regretele sunt niște cârlige ce prind fără milă dantela printre doi craci de bărbat vezi lumea ruptă în fund femeile cos cu zulufii

de revelion am fost la niște prieteni undeva prin titan de acolo puteai vedea parcul și jumate de cer am stat toată noaptea singură printre bărbați cel mai bengos mă declara genială și recita din

Singurătatea are gust de lut Și forme de origine divină Ce-n așternuturi de satin suspină După un zeu mortal și nenăscut… Surâsul întrerupt de peste zi Se-nalță în feerice cascade, Transformă

Eu mă rotesc atent după lumină, Un fluture în palme îmi respiră Căderea ce mă poartă în ruină, Secundele în aer fâlfâiră… Și cercetez esența mea divină Cu simțurile vii ce adormiră O vară-n

Doamne, fă-mă puternică să îndur Apoteoza acestui mileniu de fier Fluierând ca un accelerat Prin toate gările sufletului meu efemer Nu am vocație de Annă Karenină, mă scuzați Îmi

mi-ai cerut o a doua șansă în week-end la bucurești ca și cum urma sa ne-o tragem pentru prima dată întodeauna ai fost precoce mă refer la ejaculare citeai bukowski & ascultai planeta

unii nu au pur și simplu viață trăiesc așa din inerție râd plâng mănâncă se fut și dau sfaturi mai ales dau sfaturi de genu’ bărbații sunt porci iubirea e oarbă viața e scurtă etc ei nu se înșală

Eu nu mă vând, iubitule, pe-o carte La edituri ce publică notorii Poeți râvnind la euroi și glorii, Căci azi îmi par sonetele deșarte. Pe brandul meu s-or bate muritorii Ce se