Poezie
Sonet Van Gogh
1 min lectură·
Mediu
E făr' de preț iubirea, dar carnea totuși are
Un gust atât de fraged și-o amintire crudă,
Încât poeți de seamă zadarnic își asudă
Pe coala stacojie, la fum de lumânare,
Magnifica lor frunte. Doar lacrima ce udă,
Ca ploile din marte, obrajii de fecioare,
Mai poate să încline orbita unui soare
Ce-alunecă din ceruri la glezna ierbii, nudă.
Madone-și țin în brațe toți pruncii de vânzare
Și-n pântec mai tresaltă atingerea zăludă.
Cu pumnii-aruncă-n dreapta și-n stânga, la-ntâmplare,
Arginții ce răsună a clinchet hoț, de Iudă.
E făr' de preț iubirea, dar carnea totuși are
Un gust atât de fraged și-o amintire crudă.
023.717
0
"E far' de pret", si nu o spun dintr-un prim avant lectural.
E pacat de el ca a trecut neobservat...
Sincere felicitari!