Alexandru privea cartea cu oarecare mirare. Nu mai văzuse niciodată pînă acum o așa minunată carte. O primise în dar de la buni care ținuse să-i aducă aminte că anul trecut, de Crăciun primise tot o
Dimineața ce Crăciun sosise în zvon de colindători care cîntau la ferestre, cît puteau de tare, bucuria nașterii Domnului. Și nu era cîntec mai frumos decît acela despre Isus și mama sa Maria. Toți
Blocul meu e mare, verde si paralelipipedic. Nu pot sa spun ca e frumos, nu, mai are si el defectele lui, ca oricare. E insa asa de dragalas, asezat intre doua alei, tomberonul de gunoi si chioscul
Si daca n-ai fi fost
Te-as fi inventatat
Sub forma unui mecanism
Sensibil,
Complicat,
Precis.
Te-as fi pictat
In tuse moi
Ca pe o ceata
Peste lume.
Sau poate te-as fi modelat
In
Primavara asta a venit fara
Noima,
Nechemata de nimeni,
Nedorita de noi.
A venit fara rost,
Disperata si goala
De frunze
Agitata ca o furtuna
De mai.
Primavara asta nu e
Decat o
Suntem toti doar niste copii
Ale faptelor mai de demult
Intamplate
Cand nimic nu era
Sa ne vada,
Sa ne judece,
Sa ne intrebe.
Suntem doar niste umbre albe,
Ratacitoare,
Care respira fara
A fost o vreme cand respiram aerul expirat de tine, cand imi ajungeau cuvintele tale pentru toate ranile mele, cand ma inveleam cu privirile tale, cand pasii mei cautau nevinovati orice urma a
In coltul ochiului stins
Am zarit doar o clipa
Ultima farama de lumina.
A fost cea din urma
Chemare,
Cel din urma
Semn
De la tine.
Te-ai intors apoi
Cu fata spre rasarit
De unde te
Te recunosc si ma recunosti. Dupa atatia ani de treceri si lupte inca te recunosc. Uite-ti zambetul, niciodata destul de larg, intotdeauna prea departat si totusi atat de cunoscut si iubit. Da,
AM PIERDUT INCEPUTUL DE DRUM,
FIRUL ALB DUPA CARE MERGEAM IN
LABIRINT,
URMA PAȘILOR TAI
NEVAZUTI,
AM PIERDUT PRIMA CLIPA,
PRIMUL CUVANT.
RATACESC FARA NOIMA
PRINTRE LUCRURI CARE
NU-MI
