Poezie
pedeapsa
1 min lectură·
Mediu
E timpul meu beteag, lipsit de continut…
il vad intr-un toiag...si el, tocit demult...
si-i scartaie privirea,rasufla tot mai greu...
de-abia pasind aiurea...batranul derbedeu...
Hoinar fara hotare si fara remuscari,
ma lasa fara soare si fara primaveri...
Imi vaduveste ceasul, secunde omorand...
pleaca,grabindu-si pasul,olog timp, schiopatand...
Golindu-ma de viata, hot de minute-n sir,
ma rupe ca pe-o ata...si tremur, in delir...
imifulgera crampeie din ani, demult traiti,
ma sting ca o scanteie in ploile-mi cuminti...
De-ar exista o lege, sa-l pot indupleca
sa-l rog sa nu imi plece...o clipa sa-mi mai dea,
o clipa fara moarte...cumva i-as multumi...
si l-as slavi in toate...numai de l-as opri...
dar , nemilos si rece, el nu sta la taifas...
si nu exista lege sa-i ceara un alt ceas...
Necrutator, ma cearta , ca l-am incetinit
si-mi jura, drept pedeapsa...un ultim asfintit.
001.295
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mirela câmpan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mirela câmpan. “pedeapsa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-campan/poezie/13987543/pedeapsaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.