Poezie

plans de piatra

1 min lectură·23 august 2011

Mediu

E mult prea cruda lumea…ce trece peste mine…

Verde, plina de viata, razand de-a mea prezenta...

mi-e tineretea dusa, pierduta in multime...

surasul ei ma doare...apusa inocenta...

cate culori furate din curcubeul ploii...

imi reapar in cale si soarele mi-l fura...

iar, eu, raman in umbra, imbratisandu-mi norii,

necolorati de zambet, intunecati de ura...

Cat freamat, ce foiala si cata veselie,

m-ademenesc la viata, ma-mbie la simtire...

atata-nsufletire, nici nu stiam sa fie!

Dar imi sugrum pornirea, imi amintesc de mine...

De mine,piatra neagra, uitata pe o plaja...

Trecuta de-anotimpuri, de timpuri insemnata...

Golita de simtire...tocita,rece, stearsa...

Sunt prea tarziu privita, privirile mi-s mute...

Prea multe ploi acide mi-au corodat trecutul...

Prea multe ape repezi, sarate , neplacute,

mi-au macinat fiinta, fara sa-mi ierte trupul...

o piatra innegrita m-au transformat, din munte...

m-au imbracat in negru si mi-au distrus vesmantul...

Sub crusta mea de calcar, azi, ma ascund de soare,

uitarea mi-e sortita, pe-o plaja a visarii...

in vremea frumusetii , eu nu mai am culoare...

raman o piatra aspra, aici, pe malul marii...

001.292

mirela câmpan. “plans de piatra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-campan/poezie/13987523/plans-de-piatra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.