Poezie

Strada București

Odă zeului Priap

1 min lectură·30 noiembrie 2012

Mediu

Ei ! Ce frumos era când trăiam

eram înalt , dolofan și cu visuri multe

plimbam străzile-n lung și-n lat

și iubeam fiecare unghi de femeie,

cu fiecare centimetru de voință din

mi și ne.

îți aduci aminte tu că m-ai întâlnit

lângă biserica adeventistă de ziua-a Șaptea

cerșind o pâine sau niște pantaloni fără improvizații.

Ei ! ce frumos era când nu mă născusem încă

colindam doar visele de care nu-ți aduceai aminte,

pentru că erau vise în vise în vis.

un vis conjugat de n ori ,

mai puternic cu fiecare pulsiune conștientă

a buzelor tale nerupte încă de

mi și ne.

Ei ! ce frumos a fost când muream ,

erau toți lângă mine și dulceață de trandafir

îmi golea carnea de moarte

nepoți mâncau colivă

și umbre pierdeau povești de dor.

Ei ! Cel mai greu este să termini.

poate nici nu am început...

001.020

Mircea Robert. “Strada București.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-robert/poezie/14019070/strada-bucuresti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.