Poezie
Amphetamine
1 min lectură·
Mediu
prima literă e mereu cea care plânge.
cea care stinge lumina.
ce trist e sufletul meu
când toamna se arată la față
doar celor buni,neprihăniți.
miroseam vița de vie
înainte de ziua crucii.
ei spun că miroase a păcat
înainte de a se zugrăvi bătând din aripi
în sânge.
singura mea bucurie,
în lumea asta fără toamnă
e bătălia de la hastings,1066.
fiecare clipă de viol trecea fatal
ea privea plângând,primind în ea
din inerție. cum pe peretele barăcii
musca își freca , cu fiecare lovitură,
palmele . pentru a se ruga.
ce goală e lumea asta fără toamnă.
001109
0