Poezie

peisagiu

1 min lectură·8 septembrie 2012

Mediu

toate se schimbă la țară

dacă vii primăvara și te mai întorci abia spre toamnă

iubirile pierdute care păstrează-n ele

amintirea și parfumul tău de copil

se căsătoresc.

bătrânii,astăzi și mai bolnavi...

cărora le dăruiești un pumn de crochete

ș-un săru mâna plin de respect și înălțime

vor muri peste o săptămână.

în casa construită cu-a lor trudă

dornici să-și revada rudele apuse și ele

cu mult timp în urmă.

în curtea plină de culori ce-au crescut lângă piatră

mâine vor răsări buruieni și frunze de măr

toate se schimbă

când nu mai dai cu lunile pe aici

până și gica , purcica , care-și ia cina pe la șapte fără zece

ajunge să fie nemulțumită că-n scurta sa viața

nu are loc de plimbare.

până și vaca fără un corn , care la intarea-n curte

urlă după vițelul tăiat ieri

ca și cum urmele de sânge amestecate cu glod

mai păstrează încă-n ele

suflarea plină de căldură din ziua nașterii sale

și chinul și fețele pline de milă

ale celor care l-au privit sfârșindu-se...

ah toate se schimbă

dacă uiți , la plecare , să uzi cu grijă

florile care s-au jertfit pentru

creșterea ta.

001.130

Mircea Robert. “peisagiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-robert/poezie/14013896/peisagiu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.