Poezie
peisagiu
1 min lectură·
Mediu
toate se schimbă la țară
dacă vii primăvara și te mai întorci abia spre toamnă
iubirile pierdute care păstrează-n ele
amintirea și parfumul tău de copil
se căsătoresc.
bătrânii,astăzi și mai bolnavi...
cărora le dăruiești un pumn de crochete
ș-un săru mâna plin de respect și înălțime
vor muri peste o săptămână.
în casa construită cu-a lor trudă
dornici să-și revada rudele apuse și ele
cu mult timp în urmă.
în curtea plină de culori ce-au crescut lângă piatră
mâine vor răsări buruieni și frunze de măr
toate se schimbă
când nu mai dai cu lunile pe aici
până și gica , purcica , care-și ia cina pe la șapte fără zece
ajunge să fie nemulțumită că-n scurta sa viața
nu are loc de plimbare.
până și vaca fără un corn , care la intarea-n curte
urlă după vițelul tăiat ieri
ca și cum urmele de sânge amestecate cu glod
mai păstrează încă-n ele
suflarea plină de căldură din ziua nașterii sale
și chinul și fețele pline de milă
ale celor care l-au privit sfârșindu-se...
ah toate se schimbă
dacă uiți , la plecare , să uzi cu grijă
florile care s-au jertfit pentru
creșterea ta.
001.122
0