Apus de dimineață

Noaptea asta mi s-a părut atât de lungă,

Încât la început am crezut că nu voi reuși să o trec.

Și totuși,doar azi,mă simt frumos !

Părul meu e mare de tot,cât o prismă sau un paralalelipiped

dreptunghic.

Întunericul rulează precum la cinema,imagini difuze pe ecranul sufletului și al minții. Era filmul vieții mele

Regizor - marele barosan.

Și-mi promiteam cu orele ce se scurgeau precum picăturile de transpirație... și cu cât oceanul din patul meu era mai mare,

cu atât îmi promiteam,că voi fi un om mai bun,dacă voi mai primi o zi și încă o zi și încă un timp.

Toți mușchii se zbăteau în convulsii reci aidoma unui pluton de armată,și-mi promiteam...

Bezmetic trupul alerga din stânga-n dreapta,de sus în jos

Ba chiar,s-a pus și lumânare,din care a început să pice

fierbinte ceară de vise și-mi promiteam...

A fost și o mică furtună,undeva pe la ore necunoscute mie

Când m-am simțit Doamne,atât de puternic

Mi-am dat ceasul de la mână jos,

Și m-am lepădat de timpul tău mincinos

Și m-am făcut zână cu fustiță,ca în reclama cu visele băncii

Am biruit materia ! HA HA Haa ha ha

Am spintecat-o de la rădăcină,fără nicio milă.

Spre zori,ceasul s-a repus pe pielea mea bătrână

Singur,indestructibil,aducându-mi aminte că

Doar azi m-am simțit frumos,iar timpul este legat de mine

cu un contract preplătit,înaintea nașterii mele

Și îl pot răscumpăra doar cu promisiunii.

Și mi-am promis... cu sânge.