Dacă tatăl meu n-ar fi un simplu sac de pământ

Dacă eu n-aș fi un animal blând,

Dacă lumea n-ar fi pielea întinsă a unei tobe,

Dacă acul meu de cravată n-ar fi de fapt gheara destinului,

Dacă ziua și noaptea n-ar fi pleoapele unui mort,

Dacă inima mea n-ar fi doar o teacă subțire prin care șuieră sângele,

Dacă apa care cade din cer ar fi ploaie și nu lacrima unui monstru,

Dacă trupul femeii ar exista cu adevărat și n-ar fi doar o fantastică revărsare de muzică,

Dacă tatăl meu n-ar fi acum un simplu sac, un sac de pământ,

Dacă aș fi lăsat în pace,

Dacă zi de zi cineva nu mi-ar spune: ai răbdare, ai răbdare

Fluturând o mică pradă în fața mea,

Dacă aceste cioburi ar fi diamante și nu doar măruntele întâmplări ale zilei

Ei, ce vremuri ar fi, ce jocuri grozave v-aș învăța!