Mircea C. Dinescu

Unor epigrame li s-au găsit calități pe care nu le bănuiam, totuși nimeni nu a încercat să-mi risipească nedumerirea privind epigrama “Americii după alegerile din 4 noiembrie 2008”, de pe coperta I.
Orice epigramă poate fi puricată mult și bine sau prost, m-am ferit să o lungesc.
Nu îl cunosc pe Ovidiu Creangă și nu m-am duelat cu Domnia sa. ( De altfel nu mai practic de mult acest sport. E bun pentru antrenament, ca distracție între amici, sau dacă vrei să profiți de renumele unei personalități. În antologia UER “EN GARDE!”, 2001, cineva s-a duelat cu scheletele a doi răposați.) În ce privește epigrama
Mie-mi plac copiii
De când mă știu, copii-mi plac,
Să-i mângâi, să mă joc cu ei,
Să-i dai în scrânciob, călușei,
Dar cel mai mult... să-i fac.
ar mai fi de spus ceva. Autorul dovedește o capacitate de procreere ieșită din comun. Ne sigură că face copii “de când mă știu”.
Și ar mai fi ceva, nu este singurul cu această poantă, concurează un mai vechi epigramist, cu o mai veche epigramă:
Pasiune literară
Am scris un tom cu poezii
Despre copile și copii,
Nu numai pentru că îmi plac,
Ci și că-mi place cum se fac.
PETRU BÃNEȘTI
Probabil e adevărat că “nimic nu e nou sub soare”.
Epigrama lui Vasile Langa ar rămâne antologică și fără cuvântul tehnolog din titlu. Cred că i-ar fi stat mai bine cu un titlu Unuia cu mulți copii. Iar înțelesul poantei rămâne clar, în DEX “tehnologia = ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor, etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs”.
Când citim epigrama “Vecinei de la etaj”, după ce aflăm că stă deasupra ne așteptăm ca finalul să fie ceva cu dedesubt, deci nu ne poate surprinde. Este un procedeu îndelung și intens folosit: femeia ușoară – grea, prost – deștept, mare – mică, sus – jos, etc. Fata ușoară care devine grea a fost versificată întâi de C.A. Rosetti, în volumul său “Epigrame” din 1894:
Studentelor
Studentele din Facultate
La început sunt ușurele.
Studenții le mai dă pe brazdă
Și’ncet încet, le lasă “grele”.
Ideea fost reluată apoi de nenumărați. Aproape fiecare proaspăt epigramist se simte dator de a continua tradiția. Multe asemănătoare chiar au fost considerate demne de a apare în culegeri sau pretinse antologii.
Am încercat o glumă cu saboții și hora, regret că nu v-a fost pe plac.
Cei care au citit epigramă, au observat că a fost o epidemie de SUB-uri: SUB MARIN, SUB LOCOTENENT, SUB OFIȚER, SUB DIRECTOR, SUB COMISAR. Nici SUB MINE nu poate surprinde, e pe același calapod. În acest context, oricum ar fi scrisă epigrama, tot nu ar putea deveni antologică.