Minerva Vieriu

Natura Minerva Vieriu Plante si vietăți Pe cale de dispariție Pe care le acaparați Doar din ambiție.. Vreți ceva să demonstrați? La o viață mai bună aspirați… De apreciat,

Coșmarul Minerva Vieriu Suișuri și coborâșuri, Poteci și desișuri Drum și ascunzișuri, Fugi prin povârnișuri. Fără ca să-ți pese Și nu faci mari

Trăim într-un climat Oarecum retransformat, Comunismul semne multe, Asupra noastră a lasat Oamenii s-au revoltat Fără ca să asculte Problemele absurde Ce rezolvare simplă aveau, Și adevaru’

Într-o gară undeva, Un’ se termina lumea.. Omu’ sta și tot mai sta, Pierdu-se trenu’ spre Deva. Trenu’ cel ducea acas’ La copii și la nevas’ Trenu’ cela blestemat.. Ș’asa omu’

Nu-s perfectă Dar aș vrea să fiu Sunt imperfectă Fără prestigiu... Și n-am nici un privilegiu, Ca să trec de acest stagiu. Mi-aș dori să fiu perfectă Să fiu fată de copertă, Să te mândrești

Cum explicăm dragostea? Prin iubire pentru cineva, Cunoscut pe undeva Prin banalitatea Unui ziar, Cu subiect nefamiliar Articol matrimonial De care n-avea habar Dar părea

Am învățat să merg mai departe Chiar și atunci când întâmpin greutate Am învățat că dragostea e dificilă E ca și atunci când te izbești de o namilă. De multe ori suferi și ești rănit Dar nu

Ca să auzi Ai nevoie de 2 urechi Ca să vezi Ai nevoie de 2 ochi Ca să mergi Ai nevoie de 2 picioare, Drumul să-l parcurgi Să câștigi o alergare. Ca să lucrezi Ai nevoie de 2 mâini Altfel

Să iubești, să fi iubit Atunci te simți fericit! Viața altfel o concepi Sentimentul îl percepi. Noaptea-ți pare mai frumoasa Are o trăsătura aleasă, Luna îți zâmbește Bucuria ți-o

Dragostea e un lucru minunat Dar cam greu de menționat. E un sentiment ciudat Ca cerul înseninat.. Iată vremea a trecut Nu m-ai alintat de mult, În tot timpul petrecut Te temi ca n-am să te

Cu cei din X E să te însoțești Și-ai să simți că-ntinerești, Ei sunt elevii modești Ce fac lucruri nebunești. Sunt douăzeci și șase +trei Care nu țin cont doar de ei, Admiră,îndrăgesc și

Părea un adolescent ciudat Poate puțin cam speriat. Dar avea un șarm, Ce provoca vacarm Prima dată m-am speriat Când el s-a apropiat, Picioarele mi s-au atrofiat Iar fața mi-a

Trăim într-un climat Oarecum retransformat, Comunismul semne multe, Asupra noastră a lasat Oamenii s-au revoltat Fără ca să asculte Problemele absurde Ce rezolvare simplă aveau, Și adevaru’

Știi ce-i ăla un dezastru? Când toți se cred perfecți.. Și nici nu-s vinovați? Politicianul nu-i maestru Așa cum se crede.. Dar din păcate el nici nu se vede Se consideră perfect, Dar face

Elodia e femeia, Cu trupul precum cheia. Soția lui Cioacă Cam afrodisiacă... Plină de enigme Vorbea în sintagme. Acum a dispărut Vremea a trecut Într-un mod neplăcut Pentru Cioacă și cel

Dragostea nu-i o iluzie E ceva fără concluzie. Un sentiment ciudat.. Dificil de enunțat!