Poezie
Era el
Nu era el,nu eram eu, nu eram noi
1 min lectură·
Mediu
Părea un adolescent ciudat
Poate puțin cam speriat.
Dar avea un șarm,
Ce provoca vacarm
Prima dată m-am speriat
Când el s-a apropiat,
Picioarele mi s-au atrofiat
Iar fața mi-a incendiat.
Era atât de frumos
Te îndrăgosteai contagios
Lui nu-i puteai rezista
Nici mărcar nu te puteai manifesta
Părea cam afemeiat
Dar m-am înșelat
Iar noi mai mult ne-am apropiat
Și eu adevăru’ am aflat :
Se numea Cosmin
Și-mi era vecin,
Vecin de stradă
Și-atunci să vezi torandă...
Deși eram îndrăgostită
Acum eram înnebunită
Mi-a propus să ne iubim
(Firește că am acceptat
Doar n-aș fi refuzat)
Iar acum ne gândim,
Ce s-ar fi întâmplat
Dacă nu ne-am fi «cuplat»...
001.764
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Minerva Vieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Minerva Vieriu. “Era el.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/minerva-vieriu/poezie/1773283/era-elComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.