Tu,brav mesteacăn ce timpul te-a ucis
Te-a aruncat în brațele lui deșarte și pe tine te-a supus
Ca pe o slavă de tipar străin te-a îngânat în ură și minciună
Iar tu întotdeauna i-ai fost pe
Ceasul minții mele stă întotdeauna treaz
Și-și așteaptă oglindirea în mii de cioburi infernale
Cu seceră de plină necruțare ucide treptat în conștiință
Și suflet de păgână ființă îmi arată
Chip de înger în trup de demon aruncă flăcări de rupere asemănare
Trecut însângerat nascut în speranță moartă află precar lume vie
Albie de gândire abrupte înalță în noaptea,steagul liniștii
