Cu liniște în ascult tremurător

Chip de înger în trup de demon aruncă flăcări de rupere asemănare

Trecut însângerat nascut în speranță moartă află precar lume vie

Albie de gândire abrupte înalță în noaptea,steagul liniștii nori

Și după asfințit de dusă libeertate apune în umbre de triste gânduri.

Așteptând mare de infinit păcat își duce răsuflarea pe treaptă de nesiguranță

Și cu toate ființele demonice își spulberă nesașț de plăcere

Ridicând privirea spre stele,Cerul îi aruncă lacrimă de durere

Și-i spune că tot ce este alcătuit are să dispară fără urmă de libertate.

În ceas de prielnic dor moare amintindu-și pentru ultima dată

Clipe de rămas trecut îi asigură durere neîncetată și suspină,

În cuget fremător cu mizeri elixiruri de viață dându-i pumn de dus gând.

Și liniște se așează totdeaună aruncându-i un strop de păcat

Îl ia și-l pune în islaz de credință sperând în trecută viață

Să-l ia în chip de înger în trup de demon săvârșindu-i extaz de dorință

Înmormântat în abis de întunerică durere,să uite de liniștea ce-i acoperă sufletul și-l duce în câmpie de frumoasă dorință.