Brav mesteacăn

Tu,brav mesteacăn ce timpul te-a ucis

Te-a aruncat în brațele lui deșarte și pe tine te-a supus

Ca pe o slavă de tipar străin te-a îngânat în ură și minciună

Iar tu întotdeauna i-ai fost pe plac.

De ce tu brav mesteacăn ai lăsat ca timpul să-ți reteye trunchiul

Nu ai luptat pentru desișul tău,te-ai vârât în scorbură

Și toți te împart în bucate,ești victima cea închisă

Ce doar ție îți este greu să-ți răsfiri pletele timpului.

În trecutul tău brav mesteacăn ai fost o stea liberă

Acum ești închis în palatul conștiinței ce te vânează neîncetat

Îți este greu să fi un altfel decât acum,cum ești și-ți omori viața

Cântând din strună de iad și irosindu-ți clipa te îndrepți spre declin.

Mulți ți-au supt seva ta cea dulce și ți-au aruncat venin

Te-au prins în hora lor malefică ucigându-ți libertatea

Te-au străpuns în inimă și ți-au sfârtecat sufletul

Neîmpăcat cu ființa ta te plimbi pe căi singuratice,

Vânându-te,trecut acru și amar destin cazi în umbra trecutului și dispari cu ceas de moarte.