Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@minculescu-florin-dragosMD
Minculescu Florin Dragos
@minculescu-florin-dragos
Poezie

Micul înger

1 min lectură·
Mediu
Acest înger mic stă într-o cameră de sticlă.
Nu zboară,
Nu știe că poate.
Această lumânare mică stă lângă camera îngerului.
Nu arde,
Nu știe că poate.
Acest mic înger se îndrăgostește de această mică lumânare.
Lumânarea începe să ardă.
Această lumânare mică visează să zboare.
Focul dă aripi lumânării mici.
Micul înger plânge pentru dragostea sa arzătoare.
Îngerul a învățat să zboare.
061.889
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
63
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Minculescu Florin Dragos. “Micul înger.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/minculescu-florin-dragos/poezie/14160196/micul-inger

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
“Ȋngerii” sunt activi şi se manifestă cu predilecție în copii, având în comun candoarea, ingenuitatea, nevinovăția şi genuinul şi din nefericire adulții nu au înclinație înspre îngeri, fiindcă matricea şi structura lor existențiale nu-şi pot însuşi puritățile ce sunt caracteristicile îngerilor.
0
@minculescu-florin-dragosMDMinculescu Florin Dragos✓
Poate de aceea prin metanoia se pot sfinți și nu "îngerisi". :) Mulțumesc pentru atenție.
0
@iulia-elizeIEIulia Elize✓
Foarte drăguț poemașul... E chestia că îngerului îi e frică să zboare, iar lumânării să ardă... Apoi, prin dragoste, lumânarea arde (dar visează să zboare) așa cum nu poate îngerul, din frică, iar îngerul are o dragoste arzătoare (luându-i-se de la focul lumânării...) Până la urmă, dragostea poate totul, pentru că dincolo de traslația dublă,
îngerul învață să zboare.

Foarte drăguț, dar și deștept! Spus!

Numai bine!
0
Distincție acordată
@iulia-elizeIEIulia Elize✓
E și începutul, cu mica aprindere a lumânării, care se face, aici, printr-o flacără, igniție. Aproape, în stil clasicizat universal, asemănător, cum totul începe de la foc și poate chiar de la prima stea. Nu cred că a ieșit întâmplător, focul acela, ca prin act al ”întâmplărilor”.

E foarte interesant, că mai întâi e flăcăruia lumânării, abia apoi translația dublă (Între faptele translaționale ale îngerului și ale lumânării, unul față de altul) culminând... Cu zborul îngerului, cu desprinderea, dar și cu... o ”despărțire”? Poate?

Să ”aprind” o steluță? :):) E foarte complex și frumos ce ai scris, de aceea, las un semn de încurajare, și pe mai departe, cu toate că, aș zice, să te aștepți, mai la început, să muncești mult, mai înainte poate de reușita fulminantă!!!

E o metaforă bună tot poemul și ca încurajare, las stea! Altă dată o să fiu mult mai pretențioasă, încă!!!! Dar încerc să îți dau curaj!!!

Bun!!!!
0
@iulia-elizeIEIulia Elize✓
Îngerul, de pildă, zboară, asta face, iar la tine este ”că învață să zboare” ceea ce e foarte cool. Ai putea de pildă, porni de la poem, să faci un salt înspre proză, dezvoltându-ți-l pe orizontală și încercând forțele pe ideile din poem. Lumânarea ai putea-o înlocui cu o persoană tânără, cu lămpaș în mână. O altă paralelă, fiind îngerii, care învață să zboare, să îi pictezi, făcând acest lucru...


M-am prea lungit...

Iulia
0
@minculescu-florin-dragosMDMinculescu Florin Dragos✓
Mulțumesc!
0