Poezie
Mare
1 min lectură·
Mediu
Pășind timid la început,
Pe nisipul ud fierbinte, rece și uscat,
Mă îndrept spre Mare.
Sunt tălpile străpunse.
Scoici și cochiliile învechite
Taie adânc, când ies din carnea mea.
Durerea mă desface,
De la talpă până în ochi ea mă străbate.
Calc cu ochii.
În picături de sânge
Zăresc natura, propria-mi natură.
Pășesc spre Mare.
Reflectă soarele în Mare,
Torid mă răcorește
Și inima îmi învelește.
Oh, cât de mare,
Cât de mare!
Îmi stă smerit în Mare.
00816
0