Poezie
Roma
1 min lectură·
Mediu
Privesc la soare dar nu mă arde
Și el mă privește mirat.
E una din zilele calde
Când arde pământu ’asfaltat.
Se-aud claxoane stridente,
Căldura răbdarea-a pierdut,
Sudoarea coboară-n torente
Asfalt mai încins n-am văzut.
Orașul e palid și plin de căldura
Turiști trec in grupuri răslețe
Cu fețele lungi de uzură.
Se afundă-n romanele piețe.
În față la Trevi o mulțime.
Loviți de căldura ascultă
Cum apa tresare-ntre pietre
Izbindu-se-n marmura mută.
Nimic nu-i trimite acasa
Nici arșița verii nevroasă
Toate drumurile duc în orașul etern
Pentru că Roma est caput mundi.
003.754
0