Et in Arcadia ego
Rămășițele trecutului întunecă uzul rațiunii Iar din tăcerea ei ne naștem noi. Vrednici luptători Tragem în primis Aer în piept Pentru a ne crește apgarul Primii pași Sunt pe câmpii
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Exist
Oscilez între a trăi în Lux și sărăcia imaginației mele, Mestec fericirea și tristețea drept condimente ale esenței Cu amintiri și prietenie țin drumul meu ... În care doar iubirea îmi este
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Roma
Privesc la soare dar nu mă arde Și el mă privește mirat. E una din zilele calde Când arde pământu ’asfaltat. Se-aud claxoane stridente, Căldura răbdarea-a pierdut, Sudoarea coboară-n
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Stare de vid
Strălucirea ochilor tăi Pătrunde-n întunericul Sufletului meu Călăuzindu-i suflarea. Fiecare clipire a ta Îmi lumineaza nopțile Cu pulbere de stele Si viața cu spini de diamant, Levitez
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Silentium...
Sunt mii de zile și nici un gând, Trec mii de turme dar nici un cânt. Se clatina codrul, dar nici o frunza. Nu șuieră vântul în noaptea ursuza. Pe cer un soare rece, Fără căldura nici
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Tablou
Prin perdeaua de ceața obscură Întrevăd umbre, fum si ură, Iar în spatele ușilor închise Trec clipe fumurii și fețe stinse. În aer zace fum și mucegai. Pe jos mai zac covoare fine, Scrumiere
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Fără sens
Incolore, inodore și insipide Sunt clipele petrecute cu tine. Până și viața-n pivnița e mai colorata mai parfumată și mai plină de sens.
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Renasc
Vreau marea udă Să-mi gâdile degetele cu sare, Iar valul să-mi izbeasca Genunchii seci. Apoi încet să mă acopăr Cu tine mare, Dezchizând ochii să văd Apa în care mă
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Ochiul de gheața
Deschide ochiul de gheață Și privește cerul, Dar soarele nu te vede Căci ochii de gheață I s-au topit. Incearcă să vorbesti cu luna Cu puțin noroc te vede ea. A, nici ea nu te poate
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Atât de dor...
Mi-e dor de tine Pământ al meu, De tine munte Cu a ta vale, Mi-e dor de cerul albastriu De soarele cu raze pale, Mi-e dor de mare cu apa ei neagră Mi-e dor de lună să o vad intreagă. Mi-e
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Teamă
Ca apa ce îngheață iarna, Ca frunza verzulie vara Am inima de gheața vara. Ce are să-mi înghețe iarna? Cum soarele dogoară vara Cum cerul e neclar tot iarna Imi arde sufletul tot vara De ce
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Fără aripi
Dac-aș avea măcar un fulg Mi-aș construi o aripă, Iar Dumnezeu Ar construi-o pe cealaltă. Având aripi Aș urmări păsările În zbor, Și aș zbura Cu ele. Iar dac-aș ști să sbor, Aș
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Copilarie
Copil să fi cu cercei auri, Doua raze de soare să îți fie salbă Cu sania în ninsoare să alergi Și să crezi în moșul cu barbă, De nimic să nu-ți pese Nici de frig nici de ploi, Doar tu și
M(Milosescu Ioana (Martinescu)Credința
Cu ochii uzi De lacrimi grele Cu buzele-i uscate De amar, Îsi plânge fiul Pântecelor sale Pierdut in bezna Și calvar. Cu inima-mpietrită de durere, Își mișca brațele
M(Milosescu Ioana (Martinescu)