milos petru

Maestre C.I.T., Sorin zice :\"Să ne inviți la parastas\" deci matale să ne inviți, e clar că la al seismografuli, eu însă aș zice că:

Octogenar dar încă tonic
Tataia e acid în glas,
Însă se pare că-i catolic
Și n-o să-i pună parastas.

și:
Seismograful meu e \"tropa\"
Plâng de o vreme și suspin,
Fac parastas și-l chem pe popa,
Pe popa nostru, pe Sorin.

P.S. Nevastei nu o să-i prea placă,
Mi-a zis: Mai stai Petrică, dacă...

Se gândește mitru, frate:
De-s așa de dezbrăcate
Și se plimbă pe la sate,
Toate sunt cutre-murate.

La noi, o zonă mai bogată,
Nu mai duc lipsă de nimic,
Au chiar aparatura toată
Dar în dotare doar un dric.

Faină, nu mă pricep la asta, dar ți-aș zice:

Iezii pe imaș
De nu-i mănâncă lupul
Crește șeptelul.

M-am uitat, să văd, la stocuri,
Și aș lua dar mi-e frică,
Fi`ndcă lista cu zerouri,
E cam mică.

Când zice de premiul unul,
Ghiță vrea să dea un ton,
O gândi că și N.Bun,-ul
Pățește ca Maraton.

Să îl înjuri, azi, nu prea poți
Pe-acest primar, eu îl admir,
Că le dă gratis gropi, la toți
Ce l-au votat, la cimitir.

Vă iert pe toți că sunt MILOS,
Și crede-mă că-mi pare bine,
Doar dacă scrieți cu folos,
Și-ades vă adăpați, la mine.

Primim cenușă din vulcani,
În țară e harababură,
Puțini deștepți, mulți bădărani,
Iar sus, în vârfuri, net cultură.

Am constatat, amice, foarte trist,
Că ești și tu de-o vreme S.R.I.-st
Ai alergat din greu, ai raportat,
Să înțeleg că te-ai reproFILAT?

De ști maestre de \"Raport\"
De-ai urmărit, de-ai alergat,
Te apucaseși de alt sport,
Ne spui că te-ai reproFILAT?

Papa ațipi puțin,
Că-i în vârstă, nu de boală,
Cellalt însă cu-n copil,
Doarme, doarme pân-se scoală.

Am încercat o variantă și nu mai știu dacă am mai trimis-o . Te-am ascultat, am mai umblat pe le bujii.

Acești aleși n-au nici o vină,
Ei nu mai pot să ne convingă,
E drept că n-au nici o doctrină,
Doar limba lungă, ca să lingă.

Notă Dacă văd că nu apare aici, o să ți-o trimit pe mail să nu crezi că nu m-am comformat.
mitru

Laurone, ai draptate cu umblatul la ea, iată o altă variantă, mă tem să o bag sus să nu stric ce am. Poate își mai dă cineva cu părerea

Noi i-am ales, ei nu-s de vină
Că nu mai pot să ne convingă,
E drept că n-au nici o doctrină,
Doar limba lungă, ca să lingă.

Lui M.M.: prima variantă a fost cea pe care o propui, i-am dat drumul și n-am mai vrur să umblu la ea.

Dacă face poante slabe,
O să vezi că face-avere
Și-o să umble-n patru labe
Lângă cei de la putere.

cred că am mai trimis-o dar nu-s sigur, mai îmi joacă feste memoria, anii.
mitru

La Cluj, le-ai dat maestre-un pont,
Te-au premiat,dar ce mister,
De ce le-ai spus ținură cont
Până găsiră-un premier.

Faină, dar se pare că mergem din păcăleală în păcăleală și epigrama rămâne valabilă și acum
mitru

Pe minte-mi a căzut o pată,
Ce-a fost atunci, acum e scrum,
Zici, haosul ce-a fost odată,
Sau haosul ce e acum?

O spui pe-un drum mai ocolit,
Tu care fost-ai în flagrant?
Soția lui s-a liniștit,
Bietul amant.

Doctore , tu mai greșești,
\"Zguduiala\" cea mai mare
E pi-centru-n București,
Pi-la cei la guvernare.

Măi frate Filipe(cu accentul pe al doilea i) ce-mi faci măi omule? Mă inchizi peste tot, lasă ce-a fost mai `nainte vreme, problema-i că acum e destul de groasă. Au pus câțiva pata pe mine și mă țin prin închisorile agoniei, la atelier și off-topic de vreo trei ani și la dospit câte 3-4 zile, când mă scot să nu mai fie nimeni prin curte. Cred că iese ceva bun dacă scotocesc prin cele două pivnițe, dacă ies ceva \"flori de mucegai\", o fi bine. Eu între aroganță și modestie am ales-o pe a treia, am făcut uneori pe prostul și cred că unii au luat-o în serios. E foarte greu să reușești pe urmă să schimbi părerea satului.
Cât privește Arghezi, l-am cunoscut acum 50 de ani când m-am întâlnit cu următorul :

Distih
Te muncești să fie viața mai frumoasă
Dar vieții prea puțin de viață-i pasă.

De atunci, mă urmăresc cuvintele lui, eu vreu să o fac frumoasă , dar vin moliile și o devorează. Moliile au însă viață scurtă.
Și să-ți spun cauza din care sunt închis:

Un secret îți spun, mi-e greu,
E foarte clar și e precis,
Eu am ajuns la separeu,
Nu pentru cum, pentru ce-am scris.

Interesant e că eu întind câte o mână când văd că vrea câte unul să se înece, dar mie nu-mi întinde nimeni mâna, fiindcă nimeni ăsta știe că eu nu mă înec!
Așa că , Don Felipe, beciurile astea te călesc, dacă-i mâna lui Dumnezeu? Oare mă mai încearcă și acum? Dacă da, viața mea în lumea asta nu s-a terminat!
mitru