milos petru

Cu tot respectul, aș dori un mic comentariu
cu stimă
mitru

Zglobii ca-n iarbă iepele,
Ele mâncară-atâta praz,
Nu pot să iese din extaz
Și-au ochii mari ca cepele.

Veniră două la Craiova,
Au stat acolo-aproape-un an,
Au dat peste un casanova,
Degeaba și-au dorit un Ban.

După răspunsul ce l-a dat,
L-au luat, autoritățile,
Și-o comisie-a constatat,
Că îi lipsesc, facultățile.

Se pare, nevasta-i blândă,
Poate fi o prefăcută,
Și întruna e flămândă,
Dacă nu-i bine bătută.

O doamnă(caracter integru),
Lucrează de vreun an la negru,
Dar cum câștigul e cam slab,
Lucrează și la un arab.
Sorin Olariu

Femeia, de, e sexul slab,
Lucra la negru, la arab,
Însă de vreo doi, trei ani,
Lucrează la mulți, cubani.

Când se duc pensionarii,
Se aud prin țară șoapte,
Mor de foame și dricarii
Dar rămân mulți papă-lapte.

Ce vă poate spune un țăran,
1. Am citit cu interes, toți aveți mare dreptate.
2. Nu cred însă că e bine să aibe epigramiștii un site separat. Agonia va fi mult mai săracă. Dan Norea a sesizat bine că cele mai multe comentarii sunt ale epigramișilor. Și așa stau pe pagina principală uneori câteva zile. Ceilalți sunt mai săraci, citiți acolo comentarii și vă îngroziți!
3. Uneori comentariile nu se ridică la nivelul epigramei postate. Amatorul din mine crede că e normal. Sorin Olariu , dacă nu mă înșel, se întreba odată de ce la o epigramă buună nimeni nu a spus nimic. Păi era atât de bună că i-a încuiat pe toți. Dacă pornește unul să comenteze parcă se deschide o ușă.
4.Apar greșeli gramaticale, cel care le face de cele mai multe ori nu-și dă seama. Mai apare ceva, vârsta. Îl trimiteau pe Genuneanu la atelier cu epigrame bune că îl trăda tastatura. Ce ziceți uni dacă ați făcut gramatică prin 50 și nu mai știți ce-i aia prozodie. Vârsta uneori te face să ai intuiție perfectă, să găsești răspuns la ori ce dar mai vine și scleroza care te încurcă și nu mai ști cum se scrie: ori ce sau orice? Peste tot unii vor să-icurețe pe bătrâni. O să azungă și ei odată.
5. Unii scriu 80% bine alții 20%, cam asta-i diferența între maestru și amator. Nu puteți să puneți amatorul să se cenzureze. De cele mai multe ori i se pare că tot ce scrie el e bine. Ajutați-l nu-l îngrădiți.
6. Faceți concursuri și puneți note, faceți clasamente, cei care sunt(em) mai slabi ori ne cizelăm ori ne cărăm.
7.Până atunci vreau să vă spun că cea mai veselă și frumoasă familie e a epigramiștilor. Aș dori să rămână așa.
mitru paloș

Coșbuc a spus \"Noi vrem Pământ\"
Și-au vrut țăranii de milenii
L-am apărat, cu sânge sfânt,
Da-l dăm de vin italienii.

Stau înghesuiți și-i plouă,
Zece oameni, să deschidă,
O striviră pe gravidă,
Și la coadă mai sunt nouă.

Era unul mai necopt,
Îl trimise o mătușă,
Și-a dat cu capul de ușă,
În coloană mai sunt opt.

Toți veniră de cu noapte,
Când de ziuă s-a crăpat,
Unul grav, s-a speriat
În formație-s mai șapte.

Unul pe-altul blestemase,
Pe bombeu l-ar fi călcat,
Inima i s-a blocat,
Să deschidă-așteaptă șase.

S-a deschis, toți sunt pe brânci,
S-ajungă la farmacist,
S-au călcat și-i foarte trist,
Unu-i mort și mai sunt cinci.

Stau la rând, parcă-s la teatru,
Unul n-are bani destui
Dar e cu plămânii-n cui,
Cade mort mai rămân patru.

Pe-unu-l doare dobitocul,
Iar rețeta-i expirată,
Nu mai vine altă dată,
Mai așteaptă trei, norocul.

Unul face tărăboi,
A venit fără rețetă,
Farmacistul îl regretă
Dar îl curăță și-s doi.

Altul face pe nebunul,
Nu e nici curat la cap,
Are și un handicap,
Un infarct, rămâne unul.

Ãsta e ghinionistul,
Nu mai ia nimic, măi frate,
Leacurile-s terminate,
Și-a rămas doar farmacistul.

Mâna ce mă ține-i sacră,
Nu mă duc la farmacie,
O trimit doar pe soție,
Azi, o trimisei pe soacră.

țăranul din mine
Eu, cultivator de praz,
Aș zice că alta-i drama,
Editorul are haz,
Că nu pricepe epigrama.
Dacă ar explica clar de ce trimit anumite texte la Atelier, toată lumea ar fi mulțumită și editorii ar avea mult mai puțin de lucru. Așa ajunge să citească același text și de zece ori, dacă e scos și trimis după anumite ajustări care de cele mai multe ori nu-s ce vrea editorul.
Aș dori cei care administrează site-ul să se gândească la asta, până atunci nu se vor termina atacurile, unele pertinente, la adresa dragilor noștri editori.
Cu deosebită stimă
Mitru Paloș

D.N.A.-ul lucră la comandă,
Și are indicații clare,
Dacă dă vre-un rechinaș din coadă,
Îl chinuie dar nu-l omoare.
cu prietenie
petru

Epigrame, bune, slabe,
La Atelier sunt aruncate,
Dacă ai scrie versuri albe
Te-ar pune la recomandate.

Epigrama are poantă
Sunt editori ce n-o găsec,
Cei ce scriu în versuri albe
Nu spun nimic, deci nu greșesc.

Unele mai îmbrăcate,
Cu surâsuri de Gioconde,
Pot să fie acuzate
Că-s goluțe, fiindcă-s blonde.

Ultimul epigramist
În pofida tuturor,
S-a schimbat în editor,
Și, de-atunci,...
Nu mai insist!
Laurențiu Ghiță

De când e dânsul editor,
Ce se întâmplă nu-i mister,
Cum vine câte-un scriitor,
Îl bagă-ntâi, la atelier.

A(r)telieriștilor

A(r)telireiștilor! Vă rog să mă ajutați! Unde am zdrelit-o în afară de faptul că am scris cu majuscule dna?

Până te deprinzi cu iambii și troheii, numără cel puțin silabele din fiecare vers. Sfat de la un amator care și el cade în astfel de capcane.

Nici peștișorii nu-s păpați
Să crească și ei sunt lăsați,
De D.N.A. lumea vorbește
C-ar fi justiția lu` pește.

La \"De-ale marinarilor\".
Nava înrt-un port, pe chei,
Fără cost, a acostat,
Iar ei au acostat... femei
Dar i-a costat.