Viață de bețiv

Mie mi-a plăcut epigrama ta, Petru. Speculează bine expresia \"te înșală memoria\". Dacă a mai fost folosită astfel, asta numai enciclopediștii epigramei o pot spune.

Aflând că soața-i cu vecinul,
Își bea, la crâșmă-n colț, amarul,
Constată, când plătește vinul,
Că l-a-nșelat și cârciumarul.

Calimero

Fiind eu calul - vorba ceea,
Cu puștii-n “șa” pe canapele,
Nevestei i-a venit ideea
Să-ncerce și ea să mă-nșele.

C-ar mai merge un pahar
Lucrul asta-l acum constata
De sotie n-avea habar
Pe unde o fi acum ea beata...

Îl ajută memoria
O ține omu-ntro betie,
De-o vreme nu se mai trezește,
Și poate înșelat să fie,
Că oricum nu-și mai amintește.

Cum am ajuns la această epigramă. Ieri într-un comentariu la o epigramă a lui G.P.I. am făcut o confuzie. Am scris că Tata Oancea, un poet în grai bănățean, din sec.XIX, purta numele de Gârda. Greșit, s-a numit Petru Oancea. Am încercat să repar greșala și am ajuns la Off...
Nu știu dacă a mai folosit cineva expresia cu memoria în felul ăsta. S-ar putea să mai fie fost folosită că nu-i nimic nou sub soare. Mă bucur că ți-a plăcut, cred că și editorului care nu m-a trimis la atelier.

Mulți te credeau un armăsar,
Ce mâncă foc, nu doarme-n paie,
Însă la tine-acasă-i clar,
Cum spui, ești calul de bătaie.

Nevasta, cam asa e treaba,
Ma tine-acasa-n veci legat,
Iar cand ma-ncaleca degeaba,
Tot ea ma face-mpidicat.

Nevasta, cam așa e treaba,
Mă ține-acasă-n veci legat,
Iar când mă-ncalecă degeba,
Tot ea mă face-npiedicat
G.P.I.

Iartă-mă că-ți scriu din nou,
Eu-am pățit-o mai rău, Petru,
Măcar, co-r zis că-s un bou,
Mi-au pus șaua și căpăstru.

De soție n-avea habar,
Pe unde-o fi acum ea beata.
Doru Lascharache

Deși pălmile îmi ard,
Beată-i soacra, boadygoarda,
Care m-a legat, de gard,
Și nu pot întinde coarda.