Satul pustiu.

Dragă editorule,
Te-aș ruga să mă ajuți, nu știu ce ar trebui să corectez,
este suficient ce amcorectat, dacă nu te rog să-mi spui ce să fac.
Îți mulțuțumesc

ca e un text care nu se evindentiaza cu nimic. parerea mea sincera, si nu vreau sa va enervati ca am intervenit.

foarte amical,

Mă bucur că credeți,nu sunteți convins. Crede și nu cerceta.
Ai dreptate, drama satului românesc este normală. Te felicit că m-ai lămurit dar n-am înțeles ce trebuie să corectez. Să trimit socrii la sat și să aduc albinele la oraș?

nu se mai simte, se \"evidentiaza\"...
satul dumneavoastra, la fel ca satul copilariei mele... ca niste batrani ce au lasat cu limba de moarte sa nu li se aseze lespezi pe morminte, sperand sa auda de-acolo de sub pamant, macar inca o data poarta casei lor scartaind deschisa de copiii ramasi...

drama satului romanesc nu exista
pentru ca satul romanesc asa cum il vezi tu nu mai exista

ea traieste numai in nostalgiile tale ea lumea dupa care suspini nu mai exista si asta nu intelegi

apoi alberto are dreptate nu ai ce sa corectezi poema nu transmite absolut nimic

Nici nu știu ce să-ți spun.Acolo unde nu se \"evidențiază\" nimic tu ai înțeles multe.Părinții nevestei, fiincă de satul ei e vorba,stau acum la noi,adică la copiii lor, după ce mor vor să ajungă în cimitirul din satul lor, lângă părinții lor. Acolo nu se vor simții singuri. Iarba grasă de pe mormântul lor o va paște poate o căprioară, căprioară care se îngrașă, va fi frmoasă, o va răpune un vânător care poate fi chiar nepotul lor, o aduce la oraș, o vom mânca și vom trăi mai bine fiindcă au murit ei.Doamne ce cruzime!

Draga Mihai,
1.Mă bucur că ai trecut pe la mine, asta mă face să cred că nu-i chir cum spui.Ai vrut să-l ajuți pe Albert l-ai simțit că n-are vână.
2. Ai dreptate, drama satului românesc nu mai există, a devenit TRAGEDIE! Ezistă sate în agonie, vor muri toți fără nici un sprijin. Nevasta ,că de satul ei e vorba, se duce din când în când acolo la înmormântări.Dar să trecem mai departe.
3. Nostalgiile mele? Când tu încă nu te-ai născut,eu eram inginer și lucram pe ogoarele patriei. Am reușit să scot producții care și acum par fantezii.(14.700 kg. știuleți la porumb în 1971!). Nu am fost membru de partid (cred că tu ai fost cel puțin UTC-ist)dar umblam cu statutul partidului în buzunar. Voiau să mă facă membru, veneau de la județ, le arătam statutul și le spuneam că vreau să mă înscriu într-o organizatie care respecta acel statut. Așa ceva nu exista așa cum nu există nici acum! Am fugit prin 82 din agricultură și am casă într-o localitate cu peste 5000 locuitori, cu aeroport și o grămadă de firme mari,dintre care vre-o 10 firme reprezentanțe a celor mai mari uzine constructoare de mașini din lume.Întâmplător în această localitate am fost printre altele și primar. Copiii, realizați profesional, fata, profesoară de arte plastice (desenează cam cum scrii tu, nu înțeleg nimic)iar băiatul inginer în telecomunicații și arbitru bun de fotbal.Astea toate să-ți dai seama că tu nu ști după ce suspin. Eu însă te-am citit bine. Am această calitate să citesc oamenii chiar dacă nu-i văd.
4.La vârsta mea înțeleg multe, mai ales că am trecut prin multe, de multe ori vă compătimesc cum vă zbateți pentru niște nimicuri pe care le scrieți și vi se par geniale.
Cu multă prietenie
petru

daca faceati un text cool eram primul care il remarcam, am vrut sa va ajut, v-am spus, e un text slab... n-am nicio legatura cu drama satului romanesc, eram prea mic s-o percep, eu va vorbesc despre poemul de fata.

1. Nu am știut că tu ești Mihai Zabet.
2. Când ai scris nu te-ai referit la text.Dacă-mi spuneai, scoteam murăturile, mâncarea și numicurile, aranjam versurile ca în prima sau ultima strofă și ieșea o poezie cool(ce-o fi aia că eu nu știu spaniolă, copii știu vre-o cinci limbi dar nu-s acuma acasă)
3.Erai prea mic? Eu zic că acum ești prea mic fiindcă drama, sau mai bine zis tragedia, are loc acum în anumite sate din zona de deal, mai ales. Acum le cuprind ciulinii,înainte de 89 \"înfloreau\" CAP_urile.

Întâmplător ajung azi, după aproape un an, pe această pagină. Citesc comentariile. Mă crucesc cât pot fi de mici unii indivizi, care vor să dea lecții celor ce postează pe acest sait. În același timp mă gândesc că în perioada care a trecut am avut parte și de comentarii de calitate, ale unor valori adevărate, am învățat multe și multe mai am de învățat, măcar că am părul alb, i-am citit,îi citesc, și îi respect pe toți cei care au venit cu gânduri bune pe pagina mea.
mitru