Unui vânător de greșeli

Așa-s vânătorii de greșeli Miloș

Sublimul și banalul mi se pare,
De-o mică diferență-s despărțite.
De-aceea ei, în lipsă de cântare,
Te joacă-n ipostaze diferite.

Eu am piper și am umor,
Și-ți face mare supărare,
Iar tu, stimate vânător,
Ai gloanțe oarbe sau cu sare.

\"Și-ți face mare supărare\" - siluire limba română
Ansamblul primelor două versuri formează un dezacord gramatical.
Virgula de după \"stimate vânător\" e pusă între subiect și predicat.
Gloanțele cu sare ustură al naibii, ori tu le aduci aici în ideea că n-au efect (ca și cele oarbe).

Sfat: nu obții efecte umoristice lăudându-te (am umor, merg în Rai, etc.) (chiar dacă TU CREZI că ai cu ce). De multe ori efectul autoironiei e mai puternic.

Calimero

Da Calimero,
Mă bucur că ai trecut pe la mine, de acord cu tot ce zici.
Am simțit că violez puțin limba.
Nu simt dezacordul dar nu te contrazic, mă mai documentez.
Cu virgula asta se pare că am mari probleme, cred că n-o mai pun deloc, sau mai rar. Eu am crezut că \"tu\" ește subiectul, iar vânătorul e așa ceva pe lângă tu. Și aici cred că ai dreptate.
Ei vezi, acuma vine umorul, autoironia, uneori la mine greu de șimțit (pentru alții).
Vânătorul uneori trage cu gloanțe oarbe deci aiurea dar se întâmplă să tragă și cu sare și atunci mă ustură, ai sesizat bine dar nu până la capăt.
Cât privezte că mă duc în rai sau că am umor aici e cea mai adâncă ironie, tu care ai simțit că nu-i așa nu înțelegi că am vrut să râd de bietul bănățan (lăudăros)Mitru care le crede astea zadarnic, altceva ar fi dacă ar fi din capitală atunci chiar e pe crezute.
Te apreciez și-ți mulțumesc că treci pe la atelier, așa ar trebui să facă mai mulți din cei buni, Gârda zice că atelierul e ca un cenaclu și îi dau mare dreptate.
Știu din șah că pentru a ajunge bun trebuie să asculți de maeștrii și să-ți analizezi autocritic mutările pentru a nu le mai repeta, deci voi cei mai tineri (nu mă refer la tine) care bântuiți atelierl ascultați că-i bine, și eu fac asta cât mai pot.
mitru

Sublimul și banalul mi se pare,
De-o mică diferență-s despărțite,
De-aceea ei, în lipsă de cântare,
Te joacă-n ipostazre diferite.
Filip Tănase

Ei iepurașii ce-i gonesc
Nu-i sperie, nu-i nimeresc,
Și fi`ndcă nu-i împușcă alții,
Își pun ades pe ei servanții.

Glonțul vânătorului

A preschimbat condeiu-n sapă
Sperând să intri tu la apă,
Dar apa lui nu te-a ascuns
Ci te-a dus Miloș și mai sus.

Glonțul său e numai spume
Dar nu lasă deloc urme,
Spiritul ți-aduce ție
Valuri mari de simpatie.

A preschimbat condeiu-n sapă
Sperând să intri tu la apă
Filip Tănase

De m-o săpa îmi cântă-n strună,
Ți eu voi crește mult mai sus
Că tocmai cât o ploaie bună
E prașila ce-o face-n plus.