Adio Agonia

ADIO AGONIA A fost odată ca nici o dată... (Adrian Firică) Nu credeam că voi fi bănuit vreodată de plagiat. Am luat cu copy un text de pe internet și sunt bănuit de furt, nu, nu cred că pot fi bănuit că am furat, nici măcar idei deși eu am livrat multora gratuit ideile mele. Mulți spun că nu-i normal să invoci vârsta când începi să greșești. Problema nu e că începi să greșești, începi să uiți și uitarea te duce în greșală. Mă gândesc la câțiva care au avut de suferit datorită greșelilor gramaticale, greșelilor de tastare, ( uneori poți trece de zeci de ori peste o greșală și dacă ai făcut-o tu nu o sesizezi, subconștientul o ia așa cum ai scris-o și o susține), de prozodie și de interpretare a unor poante. Aș aminti doar pe regretatul Tănase Filip care era într-o stare finală a bolii, ne-a și părăsit supărat pe Agonia dar mulțumit că a fost primit cu decență pe alte saituri literare. Nu pot trece peste cazul, da cazul, Genuneanu. Deși de mulți ani în străinătate(USA), rupt de cotidianul românesc, dar cu un dar deosebit în arta catrenului, (vezi epigramele lui chiar din prima Antologie de epigrame publicată sub patronajul Agoniei), înlăturat jalnic de pe sait, cenzurat( atelierul și offtopicul nu sunt altceva decât cenzură!) și obligat să-l părăsească, din demnitate. Mă gândesc că între mine și Genuneanu sunt doar doi ani(el e mai tânăr) și mă amenință aceeași soartă, poate ar fi bine să fac ca și el, până nu sunt alungat, să nu renunț la epigramă dar să uit că am trecut pe aici, pe Agonia. Mă mai gândesc că pe timpuri când urca un vârstnic în tramvai, se împiedica sau îl lăsau picioarele, tinerii se ridicau și-i făceau loc să stea pe scaun, acum se uită pe geam să nu-l vadă. Nu pot uita că era un editor (Laurențiu Orășanu) care-mi spunea tot timpul că pe lângă unele greșeli gramaticale(unele pentru mine nici nu erau greșeli, așa se scria prin 1955 când am făcut gramatică), scriu prost și-mi sugera(chiar și prin mailuri) să nu mai scriu fiindcă nimeni nu apreciază pozitiv ce scriu. Ca răspuns am scos cartea „Râsul îngrașă” și nu mare mi-a fost mirarea când am constatat câte aprecieri pozitive am primit, multe chiar aici. Tot L.O. a pus condiția ca anumiți epigramiști, pe care-i socotea el slabi, să nu fie incluși în cea de a doua Antologie, carte care e deja sub tipar. Din câte am înțeles în carte sunt doar 17 epigramiști printre care nu și respectivul, dar subsemnatul da. Nu am decât să le mulțumesc elitelor epigramei de pe Agonia care au considerat că pot să apar alături de ei, e o mare onoare pentru mine. Totuși nu pot să nu spun că am o mare supărare, eu socot că această Antologie trebuia să cuprindă cel puțin o epigramă bună a tuturor celor care și-au stors mintea și au servit acest sait. Au apărut de atunci destule cărți în care e și numele meu dar și al lui L.O., mă gândesc că citește cu mare plăcere ce scriu și se gândește că a contribuit la „formarea” mea. Dar hai să încheiem. Am avut o viață agitată, am ajuns la nici 30 de ani ”patron” la stat, aveam peste 1700 ha, 23 tractoare cu toate utilajele, 12 combine, cultivam aproape 1000 ha cu grâu, nu am fost membru PCR și mă loveam zilnic de mafia comunistă. Nu m-au putut desființa. Nu m-au putut desființa fiindcă am fost curat și nu aveau de unde să mă apuce! Am evaluat într-un an o anumită producție la grâu. După ce l-am recoltat și predat la stat, au ieșit 400 kg la ha mai puțin, deci lipseau pe total câteva sute de mii de kg., am dat tot felul de declarații, declarațiile mi le luau cei care l-au furat prin baza de recepție, și care prin declarațiile mele voiau să se acopere. Ei acum, după patruzeci și... de ani, am o mare problemă lipsește undeva o cratimă, adică o liniuță. Nu, nu am luat-o eu, nu doresc să fiu bănuit că am făcut-o intenționat, s-a întâmplat așa și cred că s-a întâmplat prima dată(la acel cuvânt, se poate verifica, saitul vă stă la dispoziție), și nu aș mai vrea să o iau de la casa-ntâia, așa că s-o punem de-un praznic, cum zicea A.F., spun: ADIO AGONIA! P.S. Aș dori ca editorii să-mi dea o satisfacție, să înghită toate greșelile dar să nu mă bage la atelier, ar fi ultima mea satisfacție pe acest sait.