prins de suflet
mă zbat în visare
chipu-ți lucește
gândul meu ... e viața
pribeag ...
rătăceasc pe poteca
ce duce spre-o carte
ce-ți descrie chemarea ...
cuvintele sunt dulci
risipite pe
alerg pe-un drum spre adevăr
un drum ce-i dincolo de mine
alerg si-acuma am s-ajung
căci capătu-i aici ... chiar lângă mine
îl văd ... îl simt
îl ocolesc ...
sunt orb în calea-mi crudă
e-un
acum ...
când timpul e de partea-mi
mă regăsesc în tine
printr-un cuvânt ce ar crea
un lanț ce-ar intări voința ...
te cuprind c-o șoaptă
ce-ți dezvelește sufletul
într-o strigare oarbă
îti
reamintirea unui suflet
sprijinit de vis...
un gând șoptit...
ferecat de lanțurile tăcerii.
risipesc un pahar de cuvinte
într-o suflare a nopții
desenez culoarea
unei imagini rupte dintr-o
refren ce-mi îmbogățești suflarea cu umbre de culori alese din paletele unui pictor uitat de gândire ... delimitezi cunoașterea ce-mi îmbracă sufletul în zalele aurii ale cavalerilor copți pe
treci puntea iluziei spre a-mi împărtăși cunoașterea ... gândurile-mi sunt așternute într-un moment de tăcere .. dincolo de realul în care te-ai rătăcit ... dincolo de căutarea speranței ... într-un
ce anume te-ar face să ... treci de un moment greu in viată? ... e un răspuns pe care oricat l-ai căuta in momentele respective ... sub nici o formă nu il vei găsi .. absolut toate variantele care
după mine
e rândul simțirii
fior al amintirii
ce-nlănțuie chemarea ...
după tine
e rostul cuvântului
tresărire a visării
esențele trăirii...
după noi
o șoaptă apusă
un surâs uitat de
treci prin asfaltul speranței
împrăstiind un zâmbet ...
te arunci în fața visului
ce te trezește ...
bei răcoarea gândului
ce încetinește timpul...
răsari ... un gând ce-apune ...
zbori spre lume ...
gândind la mine
șoaptă a tăcerii
ce spargi eternul
în infernul sorții ...
dincolo de-amintire
e timpul ce dezleagă
suflarea unui vis
ce-ntregește chemarea
unei clipe
trei fire din mine
alunecă spre tine ...
rima se destramă
iar lumea ... e plină de teamă ...
rima a dispărut
odată cu cuvântul
ce-mprăștie ... ce risipește
e gândul unui vis ... ce-adoarme
pe aripi întunecate ...
îmi iau zborul ...
dincolo de melodia ființei
dincolo de timpul regăsirii ...
cutreier speranța
adulmecând o șansă...
mă lupt cu refrenul
ce dezintegrează culoarea
Picioarele-n noroi de le-ai avea
Eu ți le-aș săruta...
Precum un înger mi-alintă
O lacrimă ce mi te-aduce-n minte...
Ecoul unei buze
Ce tremur-a trădare
Trezește noapte-antreagă
Spre a-mi
Corp ceresc ... ce mi-ai atins ideea
Ne-ncetate vise
Descifrări alese
Divin cuvânt ce te-am surprins
Într-un moment intens
Trăit în taina inimii...
Te-aș rotunji
În sfera iubirii ...
Un
Vibrează pământul
Cuvântul mi-e dur
Rănit de copite
Þi-alintă gândul
Alergi spre o șoaptă
Oșteanu-i rănit
Visarea te cheamă
Vitejește ... el a murit...
Tu vezi doar risipa
Descifrându-mi
Refrenul atingerii
Un gând înlănțuit de senzații
Timp nestatornic
Trecător spre veacul clipei
Cuprind taina
În anotimpul visului
Ce-ți învăluie suflarea
Cu aromele ființei ...
Te simt
trei
o zi o dedic
sunetului vioarei,
ce-mi soarbe culoarea
silabei...
o viață suspin
cu șoapte albastre
cuvintele-aleargă
să te prindă-ntr-o silabă ...
o eternitate doresc
să-nlănțui
Umărul gol
Alunecă un gând
Pe trupu-ți fierbinte
Ce-aduce-aminte
De suflarea suavă
A unui înger născut
Din lumina ascunsă
De un miez de stea...
Străfundul alb
Al sufletului negru
Cenușă