ființa ...
răzvrătit în fața visării mă rătăcesc în real ... timpul e o armă ce-mi sfâșie ființa ..
timp
prins de suflet mă zbat în visare chipu-ți lucește gândul meu ... e viața pribeag ... rătăceasc pe poteca ce duce spre-o carte ce-ți descrie chemarea ... cuvintele sunt dulci risipite pe
adevar ...
alerg pe-un drum spre adevăr un drum ce-i dincolo de mine alerg si-acuma am s-ajung căci capătu-i aici ... chiar lângă mine îl văd ... îl simt îl ocolesc ... sunt orb în calea-mi crudă e-un
șoaptă
acum ... când timpul e de partea-mi mă regăsesc în tine printr-un cuvânt ce ar crea un lanț ce-ar intări voința ... te cuprind c-o șoaptă ce-ți dezvelește sufletul într-o strigare oarbă îti
vânt
în adiere vântului citesc universul ce și-a risipit cuvintele spre cunoașterea absoluta ...â
noapte...zi...noapte
reamintirea unui suflet sprijinit de vis... un gând șoptit... ferecat de lanțurile tăcerii. risipesc un pahar de cuvinte într-o suflare a nopții desenez culoarea unei imagini rupte dintr-o
cuvantul
alunec alunecând cad căzând căci simțirea-i o prăpastie a sufletului labirint adunând bucăti de fraze ce-ntregesc ... cuvântul...
amintire...
după mine e rândul simțirii fior al amintirii ce-nlănțuie chemarea ... după tine e rostul cuvântului tresărire a visării esențele trăirii... după noi o șoaptă apusă un surâs uitat de
idei
treci prin asfaltul speranței împrăstiind un zâmbet ... te arunci în fața visului ce te trezește ... bei răcoarea gândului ce încetinește timpul... răsari ... un gând ce-apune ...
zbor
zbori spre lume ... gândind la mine șoaptă a tăcerii ce spargi eternul în infernul sorții ... dincolo de-amintire e timpul ce dezleagă suflarea unui vis ce-ntregește chemarea unei clipe
dincolo de viață
trei fire din mine alunecă spre tine ... rima se destramă iar lumea ... e plină de teamă ... rima a dispărut odată cu cuvântul ce-mprăștie ... ce risipește e gândul unui vis ... ce-adoarme
suflet
spirit ce-mi ești cuvânt risipește tăcerea ce-mpânzește coroana trăirii din palatul suflării... te-ntrebi de ești aievea răspunde-un cântec ce-l fredonezi un vers ce-ți înțelege firea o rimă
Fara titlu
pe aripi întunecate ... îmi iau zborul ... dincolo de melodia ființei dincolo de timpul regăsirii ... cutreier speranța adulmecând o șansă... mă lupt cu refrenul ce dezintegrează culoarea
noroi...
Picioarele-n noroi de le-ai avea Eu ți le-aș săruta... Precum un înger mi-alintă O lacrimă ce mi te-aduce-n minte... Ecoul unei buze Ce tremur-a trădare Trezește noapte-antreagă Spre a-mi
celest
Corp ceresc ... ce mi-ai atins ideea Ne-ncetate vise Descifrări alese Divin cuvânt ce te-am surprins Într-un moment intens Trăit în taina inimii... Te-aș rotunji În sfera iubirii ... Un
aleatoriu
Vibrează pământul Cuvântul mi-e dur Rănit de copite Þi-alintă gândul Alergi spre o șoaptă Oșteanu-i rănit Visarea te cheamă Vitejește ... el a murit... Tu vezi doar risipa Descifrându-mi
Fara titlu
Refrenul atingerii Un gând înlănțuit de senzații Timp nestatornic Trecător spre veacul clipei Cuprind taina În anotimpul visului Ce-ți învăluie suflarea Cu aromele ființei ... Te simt
trei...
trei o zi o dedic sunetului vioarei, ce-mi soarbe culoarea silabei... o viață suspin cu șoapte albastre cuvintele-aleargă să te prindă-ntr-o silabă ... o eternitate doresc să-nlănțui
cuvinte
Umărul gol Alunecă un gând Pe trupu-ți fierbinte Ce-aduce-aminte De suflarea suavă A unui înger născut Din lumina ascunsă De un miez de stea... Străfundul alb Al sufletului negru Cenușă
doar...
respira-mi gandul, simte-mi chemarea ... dincolo de zori o soapta se trezeste asculti o raza ce-mi poarta sarutarea privesti spre vis... un zambet ce te cheama ...
noapte
o noapte ce revine aceeași cea de ieri, o umbră ce-ocrotește un suflet risipit... în tăcerea cruntă descopăr o stea ce prin raza-i suavă te poartă spre rai ... un zâmbet îți cer îți ofer
punte
o potecă a necunoscutului ... o străbați azi o-ncerci și mâine pân-o descoperi în întregime.. în căutarea noului înfuriat de tăcere se rupe de sine în rădăcina unui gând apare... cutreier
iluzie
schimbarea ce te-ndeamnă spre o risipă a ideii ... o-mprăștii în poeme ce devin strigări în semne ... praful ce am devenit e aruncat spre-o stea ce încet devine pura imagine a ta ... pe
doar...
îmi simt trupul ușurat de trăirea unui sentiment sunt o pană ce zboară lin în adierea vântului purtat spre înțelegerea unei clipe firul simțirii mi se lovește de trupu-ți fierbinte gândul
treceri
trăirea unui gând într-o lume răsărită în timpul unui vis ce trece obstacolul efemerității.. contemplarea ființei dincolo de ritmul unui dans nebun ce animă șoapta captivă într-o
tremur
pe vârful unui gând îmi întregesc visarea ce a cuprins cuvântul unui fulg de amintire... trecut prin vidul timpului am renăscut între silabe pe-o rază cățărat stă sufletul minunându-se de-a
