mihalache catalin

poate ca akasha e doar o legenda
ingropata de mult de cei din vechime.
poate ca singura cronica
care ar trebui sa conteze
este cea in care,tristi sau nu,
alaturi de ea, de el, sau departe,
ramanem tot noi.

este superba...si probabil cind stilul se va maturiza (stilul tau si nu si tu..pentru ca trebuie sa ramanem mereu in suflet copii)...vei scrie poezii si mai deosebite.

Straina de tine, straina de noi,
Straina de lume, de vise chiar,
Cum poti sa crezi a nu incape intr-un loc din care nici macar
Nu ai plecat?

se spune ca a invata inseamna a-ti aminti ceea ce deja stiai. inseamna ca a invata sa iubim nu poate fi decat re-amintirea a ceea ce a existat in noi dintotdeauna, inca de la inceput.
noi nu putem uita.

Din ceea ce scrii razbate totusi o adinca dorinta de a trai liber, de a iubi intens, si de a intelege chiar si aceasta lume care nu vrea sa te inteleaga,indiferent in cate cuvinte si metafore ai vrea sa le invalui. Durerea ne arata ca inima ne este inca vie....
Urmeaza-ti aspiratiile si poate ca ele vor deveni reale intr-o buna zi, chiar fara sa stii!

Infinit de mici...infinit de mari..totul capata alte proportii atunci cand iubim, nu?

ajuns atat de repede, de sus,
o moarte de o secunda sau doua?
dar oare ce ne va fi de ajuns,
poate o viata noua?

imi place cum ai surprins momentul...