Fără de rost ar fi
Să-ți spui a mea simțire,
Fără de rost ar fi
Să ști a mea trăire.
Căci nu ai înțelege
Ce-nseamnă acel fior
Care pe om îl face
A fi nemuritor.
Iară sufletul meu
Prins
E toamnă iar în pragul casei mele
Și frunze arămii în sufletu-mi se cern,
E toamnă iar la geamul meu
Și crâncene furtuni îmi poartă strigătul de dor.
Să te mai văd o dată, trecând prin fața
Ca un nebun umblam
Prin închisoarea vieții,
O frunză rătăcită
Pe aleile tristeții.
Ș-atunci, dulce copilă
În brațe m-ai luat,
Cu mângâieri sfioase
Tu mie m-ai redat.
Și te-am iubit o
Oprește-te inimă-n loc
Și în pieptu-mi nu mai bate,
Căci s-a stins și al meu foc
Și de mine îs departe.
Și dacă mai bați un pic
Bate numai pentru-o stea,
Pe care eu am iubit...
Și departe
