Mihail Bocancea

INTRAÞI Într-un copac o mână mi-a-înviat, cealaltă calculează pe țărână.... Intrați!, sunt catedrala invalidă, Intrați!, e ceață, zborul se amână. Acoperiți-vă cu friguri din

EOLITUL Privindu-mi eolitul cu îndoieli savante greșeala instalată-n allegro inițial o trec într-o erată cu armonii flotante în zile paralele cu nopțile de bal. Prin întunericul

MALUL Costume vechi, cu nasturi de metal și mânecile roase de saluturi pe manechine-așteptă un semnal sunat din goarne când plouă cu fluturi. Miros, cu toate, a sudori de

BARAJUL De sub cupola nopții netivite cu pleoape arse fumeg-o făclie, izbesc în ziduri - torențial - copite: s-a spart barajul de la cerbărie. Înmuguresc podele-n stalagmite, în

SENS INTERZIS Picturile-s cu fața la perete ne mai rămâne să ghicim cartonul ghidul rămas pe malul celălalt ațâțător agită fanionul. Îngeri obezi cu aripi cerșetoare țin gorne gâfâinde

LOC REZERVAT Abia pe cruce-un loc la clasa-ntâia jur împrejur din flăcări o perdea să nu se vadă: încă pâlpâi a umbră și scrum călcate pe podea. Cu scrâșnet acru mai decât lămâia, la

MASCA aș fi putut rămâne fără o mână sau fară picioare sau fără vedere am rămas fără tine cel mai al meu mădular îți simt locul lipsind cu dureri în viscere și cad într-una

ELEGIE beau vinul dinaintea luptei seara-i pansată aspru-n fapte ating înmănușat lăuta și țeava îi miroase-a noapte abia-ngropasem caloianul: sub stropii noi, pleoape

ACEIAȘI Acelaș, am privit cu ochii mari, ca decupat dintr-un abecedar, fecioare pe-un ecran cu igrasie și întrebările dintr-un pahar. Prin ploile ce bat monezi pe-asfalt spre nori întind

TRESARE ÎN VITRINÃ Un porțelan tresare în vitrină, prin gară a trecut un tren cu flori, peste oraș un curcubeu-cortină. Ne joacă-n ochi priviri de spectatori. De cine știe câte

STINGER Am căzut din tren.... câteva clipe a fost ca un zbor m-am trezit în iarbă și iarba în mine eram numai bun ca decor așa: cu o mână puțin mai departe și capul un ciob

ARCURI RUPTE Din pumnul nopții-n alb înmanușat, închis peste sigilii și monezi, mă voi trezi, cu trepte, zigurat; spre vârf vei căuta alte dovezi. Sunt arcuri rupte, ai

TOAMNÃ Cu gesturi demobilizate din cazarmă torn bezna-balerină în pahar; pe teancuri de cuvinte sunt o armă țintind în cercuri centrul-fruct solar. Mărșăluiesc secvențele cu

INSOMNII Se-aude alergarea cu făclii într-o celulă un violoncel pe verticale surpă temelii ruinei costumate în castel. Rozarii-arunc haitei de insomnii... când dimineața se

LINIȘTE Un menestrel s-a rătăcit buimac la curțile de unde-au plecat prinții porțile-s zăvorâte- rădăcini bătrânii-așteaptă să le crească dinții. Bufonii fără teamă de

LA BAL O invitație sosită-n pripă în locul nostru a dat tonul la risipă: ai îmbrăcat zăpezi cu ochiuri duse, eu port pe mâini mânuși cu ghiare smulse. Am aparut, întineriți, la