Mihail Bocancea

liniste e-atâta liniște încât aud bătăile repezi ale inimii cățelului de pluș din vitrină

haiku numele tău îl scriu școlărește pe zidurile ploii

Haiku suspin Nu găsesc versul, care să cuprindă un suspin și atunci, scriu o poezie.

S I S I F Alex (la 6ani) tată, sisif ăla de care mi-ai spus, eu cred că ia locul întâi la Mondiale, tu ce crezi? este cu totul altceva, băiete, vei înțelege

FINAL Alătur mâini pe clape de argilă simfonicelor păsări de furtună, din partitura grea, cu apostilă, o sonerie de alarmă, sună. Pe sub betoane-armata infantilă cântă litanii pentru

RETUS Exact la ultimul retuș se prăbușise o arcadă. Violoncelul, sub arcuș, suna lucirile de spadă, în curcubeele de tuș, pe un tavan cu acoladă, lipsit de ultimul retuș, privind cu

ACALMIE E liniște la postul de comandă, fumegă în scrumiere amănunte despre intrarea-n port.Un nor timbrat adoarme santinelele pe punte. Un timonier a dat la descifrat vreo două-trei

Blestem de azi într-o ploaie să fii vânătorul vânătorul ce-a prins vie o minciuna și vie să-ți latre în colivie s-o vadă lumea s-o creadă să-și târâie labe silabe în somnul tău

ELEGIE beau vinul dinaintea luptei seara-i pansată aspru-n fapte ating înmănușat lăuta și țeava îi miroase-a noapte abia-ngropasem caloianul: sub stropii noi, pleoape

Finale este ultimul act replicile au încetat a-ți fi a-mi fi stinghere să stingem și tu și eu țigările în scrumiere un nume al tău sau al meu se va trece discret sub

MASCA aș fi putut rămâne fără o mână sau fară picioare sau fără vedere am rămas fără tine cel mai al meu mădular îți simt locul lipsind cu dureri în viscere și cad într-una

Stingere sunt poluate pesteri și morminte o ceață sulfuroasă-i ridicată spre cerul ca o amintire-albastră cu-amenințarea negrului timbrată o mână-mi face semne dintr-o

Târziu În locul hărților întinzi covoare cu țărmurile ondulând fluide sub zborul Șarpelui Mare cu Pene cargoul Te așteaptă - călătoare printre imagerii în piramide - chiar lângă musafirii

ȘAH privesc jocul cu grila de lectură pentru mutări nu mai găsesc trăsură să ies din calculele carantină încerc tot înainte cu o tură nebunul sus în ierarhia tablei strecoară îndoiala

TOAMNÃ Cu gesturi demobilizate din cazarmă torn bezna-balerină în pahar; pe teancuri de cuvinte sunt o armă țintind în cercuri centrul-fruct solar. Mărșăluiesc secvențele cu

Haiku Îngerul meu negru când sunt trist îngerul meu mov - sunt supărat înger transparent - greșesc, greșesc.... Am căzut: un fluture-a zburat.

R Ã D Ã C I N I Din butelii, șampanie frapată cu dopuri hohotind până-n tavan și ochii noștri hohotind cu aburi desene pe un magic paravan. Cu gesturi moi, în șoaptă,

cad în genunchi când plouă plouă singur plouă ce rugă cui? când ploaia este o biserică în care a fluierat netrăznit nenorocul

Și eu O sferă de-ntuneric preambulul excluderii din contigent senil mă trece-n scripte lângă-o buruiană și eu sunt fiul al Tatălui umil. Peretele din față-a dat în negru opțiunea-i

La mulți ani La mulți ani!, de ziua câinelui tău azi nu va ieși în arenă musafirii se pot teme - puțin - azi este ziua lui. ai fi vrut să ne vezi dușmani nu te-ai fi așteptat să-i