Mihail Bocancea

PROTEST Orașul a ieșit dintr-o eclipsă sunt negustori de flăcări în bazar și mere în conjuncție de toamnă doi îngeri joacă șah pe balansoar Vin farmazoni din alte dieceze bolnavi

MASCA Părul fecioarelor vândut de viu pentru panașul coifului cu gene ascultător - sub bâte mareșale - plafonul cerului, albastru-cu-migrene. Câte un scut pe fiecare ochi și masca va

LANÞ Știu că păzesc un grifon invizibil mi-apar dintre coperte Campionii, caleidoscop de umbre chinezești, se-aude un concert de Albinoni când tu mi-aduci, între prosoape, pâine și apă

VERNISAJ Ca în furtună pânzele drapele, ceață cu dioptiile-n ocheane, tribune ocupate, aer liber, urale în grădini boltind tavane, erori de calcul rotunjite-n rame, pânzele de

VISUL În visul regizor al nopții, decorat cu trupul tău poienind în cristale un centru al cercului pe care un înger, complice, de sus, îl tivea cu petale lătrau

NUNTA DE ARGINT Impuri deja, vom îmbrăca halate albe și cap la cap vom prinde-n șir de pense scântei dintr-o combustie inițială, în seturi de sancțiuni și recompense. Și tihna, va

OCOLURI Pe-acestă filă s-a oprit prima privire de copil... priveam printr-o fisură cerul albastru de metil din care prin aerul dens fluturii cădeau tiptil sonor am respirat

PIETRARUL Cu un deochi abia privind pietrarul câteva pietre-albite pe un rug sub snop de flăcări; tulburat orarul anunță discurile false-n crug. Și galbene scântei întrec

CEASURI DISOLUTE utopie cu ceasuri În poiană s-au ivit catarge limbe smulsele de pe cadrane, cucii, în convulsii, aduc targe pentru cifrele de ceas orfane. Nuferind -

ZAVOR Pe portativ se-ntoarce cheia beznei în apropierea zilei e un pian uitat, în grabă, lângă alte arme, din burta unui cal troian. Nu-ți fie teamă, din această noapte, soldații-au

DESPRE LUNA Îți vorbesc despre lună: o palmă pe-obrazul nopții. Și ca o insultă mi-atârnă la brâu o ghiulea, pe-un cal mă trezesc aruncat ca din catapultă. Ești goală - de gânduri - în

MONEZI cum vreau să par, cum cred că sunt, deși vorbim despre a fi murdară talpa, cu pământ, amestec printre jucării. O lașă teamă de cuvânt ridică perle-n terezii, cum vreau să par,

RETUS Exact la ultimul retuș se prăbușise o arcadă. Violoncelul, sub arcuș, suna lucirile de spadă, în curcubeele de tuș, pe un tavan cu acoladă, lipsit de ultimul retuș, privind cu

FINAL Alătur mâini pe clape de argilă simfonicelor păsări de furtună, din partitura grea, cu apostilă, o sonerie de alarmă, sună. Pe sub betoane-armata infantilă cântă litanii pentru

LAGUNA Primesc dinspre Lagună cartoline în zile mobilate cu-amintiri și ipotezele pe etamine descos poeme ce-au rămas subțiri. Mi-amân sosirea; apele străine le-aș trece-n numai

PARADA Garoafele-oferite simultan aliniate, strict, la balustradă, pe semne, și-au ales un alt Decan pentru intrare sigură în radă. Au fost surprinse-n haine de

LA GHICIT Uite-aici, cafeaua nu mă mințește: de azi într-o sărbătoare se face un semn de-ncruntare ia seama! Un prieten dinafară ti-aduce în casă o seară mai lungă dar, fără

BILIARD Pe câmpul verde suntem sfere albe. Curând, din nori, un tac ne va lovi, unul din noi sau, poate, împreună căzând, masa de joc vom părăsi. Crupierul ne va lua nervos în mână, din

INDECIS Port ochelari din celofanul costumelor de acadele, ies în balcon și dau cu banul: te mai ascunzi după perdele? Pe zid mai crește-o lumânare, și, adăugat, un

CRENGI POTRIVITE Trec printre pietrele de moară crengi potrivite la vioară. Te cânt și îmi răspund brocarturi neguri încep să mi se pară din piramida cu

același acelaș, am privit cu ochii mari, ca decupat dintr-un abecedar, fecioare pe-un ecran cu igrasie și întrebările dintr-un pahar. prin ploile ce bat monezi pe-asfalt spre

FLORI DE METAL E prima zi din restul vieții mele; flori de metal în vaze cu petrol. Azi-noapte au cazut câteva stele, uscatul s-a întins cu un atol. Și printre știri, un atelaj cu

PAHARELE Visez? Calești bordate cu pahare aliniații la comandă, chelneri și mese fug, privite în oglindă covoare pașii nu mai pot să îmi cuprindă Prin fumuri aud hohote-n culise: Sisif

COBOARÃ Legat la ochi văd nefiresc, cu gura, gustul amar în care unei flori la miezul nopții i-a bătut arsura ivirii tale-n șirul de cocori. Coboară!, doar s-acoperim spărtura de-a fi