MSMihai Sava
Verificat@mihai-sava-0043565
Constanta
"oameni mergeau împresuraţi de săgeţi şi de ziduri nu era al lor a se face iubiţi de Dumnezeu." (DLT)
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Dap, stiu ca orice comentariu lipsit de vreo substanta, orice semn de exclamare si orice mirare cade in off-topic, insa chiar nu am ce adauga rondelului III. Care trebuie ca te-a vizitat intr-un moment de gratie... Nici usoara clatinare din versul trei, ultima strofa, nu a reusit sa strice ceva din mesaj, atmosfera si, peste toate, din cantec. Nici acel, oleaca prea comun, "mereu", din a doua strofa...
În fine, Ioană, lasa Berlinul să mai ardă o dată, va renaște fara tagada, a mai facut-o; asculta vocea aia care-ti vorbeste simplu, de dincolo de timpuri si vremuri, despre copiii unui dumnezeu pigmeu, strecurat sfios intre dumnezeii mai mari. Dumnezeul nostru, cel ratacit si razvratit, care a inchis ochii o clipa si ne-a lasat sa furam iubirea din rai si s-o aducem pe-aici, printre frunze.
În fine, Ioană, lasa Berlinul să mai ardă o dată, va renaște fara tagada, a mai facut-o; asculta vocea aia care-ti vorbeste simplu, de dincolo de timpuri si vremuri, despre copiii unui dumnezeu pigmeu, strecurat sfios intre dumnezeii mai mari. Dumnezeul nostru, cel ratacit si razvratit, care a inchis ochii o clipa si ne-a lasat sa furam iubirea din rai si s-o aducem pe-aici, printre frunze.
Pe textul:
„Retro-Rondel III" de Ioana Geier
0 suflu
ContextIoană, cuvintele alea pe care le caut nu cad; în schimb, pică de nicăieri poezici ca aia de mai sus. Care, în esență, urmăresc aceeași idee, venită dintr-un loc unde mă simt deopotrivă lăsat de izbeliște, dar și eliberat. E Siberia aia personală, a unui timp trecut, să spunem prin '43, cu o lume prinsă în încleștarea cu sine, de la care Dumnezeu și-a întors fața - acolo sunt eu. O lume cam ca asta în care trăim la prezent, dealtminteri. Lumea cere merge înainte privind mereu peste umăr și călcând în gropi. Aștept poezia unică, finală, simplă și genială, de după care să nu mai am nimic de scris, de adăugat, aia care să lase lacrimi pe obrazul Ãlui de Sus. Dar tocmai ce-am luat numele Său în deșert, nu?...
:)
:)
Pe textul:
„Peisaj" de Mihai Sava
0 suflu
Contextmulțam, din nou; m-am gandit de doua ori, inainte s-o postez, aveam inca in cap gondolieri si luna cazand pe o glezna, nu eram convins ca mai urasc pe cineva... :). Dar nici nu puteam sa las gandul piezis nepedepsit.
Pe textul:
„Dear mister president" de Mihai Sava
0 suflu
ContextExcuse-me, sir, chiar vi se pare
Crăciunul asta drept crăcire,
Căci avem iarăși ghinion:
Nu-i neaoșă, vreo sărbătoare
Ci ce se află-ntre picioare
E de import, s-avem pardon.
Crăciunul asta drept crăcire,
Căci avem iarăși ghinion:
Nu-i neaoșă, vreo sărbătoare
Ci ce se află-ntre picioare
E de import, s-avem pardon.
Pe textul:
„crăciunul. etimologie populară." de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextUn rezumat corect, așternut în cuvinte răsucite precum vița sălbatică. Dar asta nu-i mare bai, acum, când știu că ești extraterestrul ăla pe care l-a prins Nea Mărin, în beci, umblând la zaibăr. ;). Eu am scris poezia asta având în cap niste tancuri germane, înzăpezite prin Siberia, însă nu prea mi-a ieșit, n-a fost să fie...
Mulțam de trecere, Răzvan!
Mulțam de trecere, Răzvan!
Pe textul:
„Peisaj" de Mihai Sava
0 suflu
ContextCa să completez, zâmbetul ăla a venit după ce mi-am spus, in cap:"ia, uite, băi, un rondel cu irizații haiku!".
Luptătorii de MMA (mixed martial arts) se antrenează în procedee de luptă variate, deși majoritatea au la bază un stil de luptă preferat. Poți ghici care este stilul de bază al unui luptător abia când acesta se află în ring într-o situație de stress. Va folosi atunci, cu precădere, ceea ce îi este mai bine întipărit în memoria mușchilor. Așa te-am văzut eu pe tine în rondel, oleacă stresată, căutând colțul ăla de siguranță. A ieșit ok, pe gustul meu, mai ales ca sunt adeptul oricărui experiment făcut cinstit, cu inima curată. Iar la tine, asta nu pare să fie o problemă...
Luptătorii de MMA (mixed martial arts) se antrenează în procedee de luptă variate, deși majoritatea au la bază un stil de luptă preferat. Poți ghici care este stilul de bază al unui luptător abia când acesta se află în ring într-o situație de stress. Va folosi atunci, cu precădere, ceea ce îi este mai bine întipărit în memoria mușchilor. Așa te-am văzut eu pe tine în rondel, oleacă stresată, căutând colțul ăla de siguranță. A ieșit ok, pe gustul meu, mai ales ca sunt adeptul oricărui experiment făcut cinstit, cu inima curată. Iar la tine, asta nu pare să fie o problemă...
Pe textul:
„Retro-Rondel " de Ioana Geier
0 suflu
ContextIoana, aflu acum cu bucurie că nu te sfiești să pui ritmuri în silabe. Nu am expertiză în domeniu, dar privesc poezia ca pe un cântec și pricep cu greu râvna poeților "moderni" de a transmite mesajul cu prețul uciderii rimei/ritmului. Ai ales, cu curaj, să scrii într-o cheie destul de pretențioasă și pot să spun că în "produsul" final recunosc emoțiile inerente unei prime încercări. M-am trezit (a câta oară de când te citesc?) Zâmbind.
Pe textul:
„Retro-Rondel " de Ioana Geier
0 suflu
ContextDomnule Petrea, deși sunt de (aceeași) părere că Dumnezeu, în curul gol, arată exact ca toată lumea, mă mir de curajul de a sparge icoanele cu pumnul, fix în biserică. Ãsta nu mai e un simplu fluierat...
Căutați repede adăpost, domnule, au să cadă fulgere și tunete! Dacă aveam steluțe, vă acordam una, post-mortem, :).
Căutați repede adăpost, domnule, au să cadă fulgere și tunete! Dacă aveam steluțe, vă acordam una, post-mortem, :).
Pe textul:
„hulire în vers alb" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextEști aiurit tare, măi, omule!
Lumea îți arată pantoful, de care stă lipită o bucată de hartie igienică, iară tu te uiți în sus și-ți pipăi șapca...
E clar că ori ești unic și trăiești în sfere, ori nu ești de pe planeta asta și ai picat pe-aici cu misiunea, primită de la șeful tău marțian, de a scrie poezii pâna ne omori...
Anyway, ca să pot dormi liniștit (că numai acolo mi-e gândul, de zile intregi): rogu-te, mergi la versul 6 și scrie "răvășesc", in loc de "răvășește". Așa e bine, așa e datina, la noi, în colțul ăsta de planetă, crede-mă pe cuvânt.
Forța fie cu noi!
Lumea îți arată pantoful, de care stă lipită o bucată de hartie igienică, iară tu te uiți în sus și-ți pipăi șapca...
E clar că ori ești unic și trăiești în sfere, ori nu ești de pe planeta asta și ai picat pe-aici cu misiunea, primită de la șeful tău marțian, de a scrie poezii pâna ne omori...
Anyway, ca să pot dormi liniștit (că numai acolo mi-e gândul, de zile intregi): rogu-te, mergi la versul 6 și scrie "răvășesc", in loc de "răvășește". Așa e bine, așa e datina, la noi, în colțul ăsta de planetă, crede-mă pe cuvânt.
Forța fie cu noi!
Pe textul:
„Interacțiuni. Viață fără destin și viață legată de destin " de razvan rachieriu
0 suflu
ContextExistă, undeva, în text, un dezacord. Nu mă refer strict la vreo idee, că pe aia n-am prins-o; nu mă refer nici la faptul că, până și în death-metal, chitara (cu tot distors-ul) e musai să fie acordată; mă refer la banalul predicat rămas puțin orfan, după impactul între sine și non-sine. Air-bag-ul montat de bunii editori nu se deschide, probabil, la viteze apropiate de cea a luminii...
Pe textul:
„Interacțiuni. Viață fără destin și viață legată de destin " de razvan rachieriu
0 suflu
ContextSalut, Razvan!
"Pasiv-agresiv" este atunci când tu mă enervezi, iar eu mă abțin să te pocnesc, în felul ăla în care tu știi că mă enervezi iar eu mă abțin să te pocnesc. Asta este explicația simplă/simplistă, din care probabil că nu ai să înțelegi mare lucru, dat fiind...., dat fiind. Altfel, scoate de sub șezut dicționarul ăla gros pe care îl tot călărești, caută definiția lui "pasiv-agresiv" și mai elaborează o poezie.
"Pasiv-agresiv" este atunci când tu mă enervezi, iar eu mă abțin să te pocnesc, în felul ăla în care tu știi că mă enervezi iar eu mă abțin să te pocnesc. Asta este explicația simplă/simplistă, din care probabil că nu ai să înțelegi mare lucru, dat fiind...., dat fiind. Altfel, scoate de sub șezut dicționarul ăla gros pe care îl tot călărești, caută definiția lui "pasiv-agresiv" și mai elaborează o poezie.
Pe textul:
„Pasiv-agresiv" de Mihai Sava
0 suflu
ContextAșeaz-o cărămidă cu cărămidă, ca-ntr-un joc de Tetris. Aliniată și încolonată, dispare în subsol.
Pe textul:
„Lume pestriță" de Ioana Geier
0 suflu
ContextDom'le, tras pe dreapta pentru fapte, am citit cateva răs-poezii de Gatlan, gasite din plictiseala. Rastimp in care militianul chinuia un pix si un proces verbal. I-am spus sa mai scrie unul, tot asa, incet si cu grija, ca nu ma grabesc, am dat de niste poezii faine si nu plec nicaieri...
Pe textul:
„mocnit" de George Gîtlan
0 suflu
ContextHa! Ioană, multzam și mă înclin. Numai că înțelegerea mea-i mioapă, e puțintel peltică și cam șchioapă... Poema de mai sus este lucrată din ceea ce urmează (adică originalul, ăla de-a venit pe lume și pe limbă ca prim-născut, direct de la maica născătoare de rime):
Din salvatorul leneș pozat doar din profil
(Un tablagiu din tablă croit cu pas umil)
S-a scurs pe la reflux un soi de silă
Înțepenind corăbiile pe chilă.
Și ninge, în vârtejul retrograd
Diatomee fulgi mi se topesc pe cord
În liniști scara mea se face gard
Destin ultimul far, bandă tribord!
Eu "rezonez" cu infantul ăsta, scornit dintâi. Urât, defect, cum o fi el... Am eu dreptul să-l alung, să-l pun în coș și să-l dau la vale, pe râu, numai fiindcă se pare că are un geamăn ce respiră afara din Atelier?
Din salvatorul leneș pozat doar din profil
(Un tablagiu din tablă croit cu pas umil)
S-a scurs pe la reflux un soi de silă
Înțepenind corăbiile pe chilă.
Și ninge, în vârtejul retrograd
Diatomee fulgi mi se topesc pe cord
În liniști scara mea se face gard
Destin ultimul far, bandă tribord!
Eu "rezonez" cu infantul ăsta, scornit dintâi. Urât, defect, cum o fi el... Am eu dreptul să-l alung, să-l pun în coș și să-l dau la vale, pe râu, numai fiindcă se pare că are un geamăn ce respiră afara din Atelier?
Pe textul:
„Sertar trei" de Mihai Sava
0 suflu
ContextIa, uite!, zic, un poem scânteie, cuvinte care bat din palme, versul ca vreo explozie de balon de săpun... ce poate fi "brusc" intr-o poezie de Geier!? Si m-aștern să citesc, cu grabă, fără să văd subtitlul... Pe la "pisici" mă încrunt, la "toropite" am o bănuială... și, în fine, inima mi-o ia razna prin "corabii". Am tras o sperietură soră cu moartea! Nici acum nu știu sigur ce s-a întâmplat. Ideea este că, până la mintea de pe urmă n-o să mai am somn, doar același zâmbet fără explicație.
Pe textul:
„Poem brusc" de Ioana Geier
0 suflu
ContextAveai dreptate, pe unde ai scris despre vibratiile proprii care trebuie transmise catre terti/spectatori: scriem pentru noi, catre ceilalti. De-aia sunt eu acum unul dintre bostani, vecin cu secera-coasa, sub cerul impietrit. Un joc simplu precum fiecare toamna in care mai murim putin. M-ai inchis in lumea cat margeaua, un pepene din gramada privindu-si reflexia in universurile adiacente din sirag.
Pe textul:
„Armonii în galben" de Ioana Geier
0 suflu
ContextJoana, recunosc un gest frumos, cand vad unul. Poezia ta n-avea vreo hiba si noi toti am stiut asta. Apoi, ai inteles ca niste carcotasi cu ceva ganduri mai brumarii ar putea citi anapoda... Drept pentru care ai vopsit versul cu oleaca de verde. Ma-nclin, jos palaria!
Noblete si umor fin - multzam.
Noblete si umor fin - multzam.
Pe textul:
„Poem cu melc" de Ioana Geier
0 suflu
ContextIoana, salutări din România, unde "stropitoarea", urmată de "mea", poate ferici orice melc aflat, cu ceva noroc, în bătaia firicelului. Citesc mai tot ce scrii, cu seriozitate, de regulă. Însa aici m-a pufnit, involuntar, un val de voie-bună. Este din cauza mobilierului meu interior, de care s-au sprijinit până acum o droaie de târfe și bețivani. Comentez doar fiindcă naivitatea ta orbitoare mi-a înmuiat oleacă inima. Dacă n-ai chef sa ștergi "mea", o să încercăm noi să citim cum se cuvine...
Pe textul:
„Poem cu melc" de Ioana Geier
0 suflu
ContextHihihi... fain experiment! Ce am priceput: tonurile de iarba se intind de la natural pana la artificial trecand prin cea verde, de la caine de-acasa. Acum, mesajul putea fi oricare, sau niciunul, ce e interesant este cum cuvintele rebegite s-au inghesuit unul intr-altul. Aiureala mi-a facut bine; parca l-am citit din nou pe Slapac - pe care nu-l mai gasesc prin biblioteca si m-apuca nervii...
Pe textul:
„Chinuitu" de Florentin Cristian
De îmbunătățit0 suflu
ContextDa!!! Am citit un o roaba de "poezie" pe site-ul asta si-am crezut ca e in van... Felicitari, domnule, mi-ati redat invidia! Chiar si fara sa inteleg "anotomia" (am sa caut in DEX, sa vad ce-i aia), am sa-mi aprind un kent si-o vodca si am sa mai citesc o data.
Pe textul:
„fest/ manifest" de Voicu Tudor
Recomandat0 suflu
Context