Poezie
Moartea poeziei
1 min lectură·
Mediu
pe aici poezia pleacă în lumea cealaltă
împinsă cu lacăt la gură
"să facem economie la flori!"
șuiera printre dinți mama-râmă
aici poezia moare curat
pe furiș lepădată
"nicio urmă n-a rămas pe asfalt!"
gâlgâia baba-oarbă
aici poezia moare în zori
ca o pasăre însângerată de nori
aici nu e loc de lumânări și nici han
biserică poate va fi peste ani
024.906
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Robea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 62
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Robea. “Moartea poeziei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-robea/poezie/207234/moartea-poezieiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AZAZAna Maria Zlăvog✓Perspectiva apocaliptică asupra lumii, filtrată poetic,nu îngrozește- așa cum ar orienta titlul la prima vedere. Ideea de moarte ca trecere \"dincolo\" poate fi adiacentă stării de evoluție, de schimbare. Astfel, poezia e o provocare pentru a percepe și altfel propria noastră transformare.Poate o completare a titlului ar extinde sfera simbolurilor...oricum, este bine și frumos în general...
0
MRAcum o putea avea. Varsa peste ea daruri scumpe, ii cumpara
toalete elegante, o scotea peste tot, o arata lumii, ei se
prefaceau ca nu vad...avea chipul de ceara, muribund, sufletul ii ramasese departe. Maine va ajunge intr-un alt
loc si va uita. Doar era dorita de multi. Pentru. Pana cand.
Cativa spectatori ramasesera tintuiti in scaune. Replicile erau sumare dar actorii jucau cu pasiune, atata nerv, atata energie, o lume care ii transfigura...
Ai intuit bine, Ana. Daca stau sa ma gandesc si o provocare, nu deliberata, nu regie, atata cata e.
Multumesc de trecere si de cuvinte
toalete elegante, o scotea peste tot, o arata lumii, ei se
prefaceau ca nu vad...avea chipul de ceara, muribund, sufletul ii ramasese departe. Maine va ajunge intr-un alt
loc si va uita. Doar era dorita de multi. Pentru. Pana cand.
Cativa spectatori ramasesera tintuiti in scaune. Replicile erau sumare dar actorii jucau cu pasiune, atata nerv, atata energie, o lume care ii transfigura...
Ai intuit bine, Ana. Daca stau sa ma gandesc si o provocare, nu deliberata, nu regie, atata cata e.
Multumesc de trecere si de cuvinte
0