Poezie
Blestemul pământului
1 min lectură·
Mediu
Vin secerătorii și la noi în sat,
Tata doarme-n brazdă fără de păcat,
Tata-și doarme-n iarnă somnul său tăcut,
Ca și când prin lume nici n-ar fi trecut.
Vin secerătorii ne trezesc în zori,
Vin de ne urează chiar de Sărbători,
Tresărim pe uliți, cizme de jandari,
Supurând din noapte, parcă iar, și iar.
Ne-agățăm în strune, șcrâșnet fără nume,
Moartea se-ntețește, deșirăm ferestre,
Teama ne-ncovoaie, șiroim a ploaie,
Dar ceva de oase se ascute-n case.
Vin secerătorii și la noi în sat,
Murdărind zăpada, mușcă a păcat,
Tata nu mai doarme s-au trezit cu toți,
Stau cu noi de strajă, neclintiți, la porți.
001.655
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Robea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat